𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Eight✯

Jeon Jungkook

După ce ea pleacă ies și spital și o iau la pas prin Piața. Simțeam fiecare puls în parte,și asta mă făcea să mă agit. Măresc pasul pentru a scăpa mai repede de stresul ce mă înconjoară.

Cum trec de oamenii de acolo începe să mă doare capul din nou. Durerile de cap veneau odată ce îmi foloseam puterile.

Ei bine,prin puteri mă refer la puterea de vampir.

Sunt vampir. De asta toți mă consideră un ciudat,pentru că sunt unul. Am 500 de ani,defapt am 25,pentru că atât am avut când am murit.

Pot constrânge oamenii. Adică mai simplu îi vrăjesc și fac exact ceea ce eu vreau. Sunt ca un vrăjitor doar că eu fac asta din ochii. Doar privesc persoana fix în ochii și ea face ce spun.

Câteodată mi se par grele puterile de vampir,dar de multe ori mă întreb dacă aș fi rezistat fara ele.

Am super viteza,o chestie normala la noi vampirii.
Asta nu mă ajută prea mult,însă e una din puterile noastre.
Când spun noastre mă refer la mai multi. Nu sunt doar eu. Sunt extrem de multi vampiri pe acest pământ.

Forța este mult mai dezvoltată odată ce devii vampir. Ca și cum ai băut un bax de energizante.

Fiecare zgârietură trece de la sine,însă mai greu daca este făcută cu lemn. Lemnul este arma cu care noi putem fi omorâți. Cel puțin unii din noi. Eu sunt un vampir original,ceea ce mă face mai puternic. Pot fi omorât cu stejar alb,care este extrem de rar. Deci am mari șanse să nu mor niciodată.

Totuși la aceste puteri avem și multe costuri. Nu putem ieși în razele soarelui fara un inel care sa ne apere. Mai simplu daca ieșim suntem prăjiți. Însă pentru mine asta nu se adaugă,fiind un vampir original.

-Domnule Jeon Jungkook ați ajuns!
-Salut Bora. Ce faci aici? Ne am despărțit.
-Jungkook,știu că mă iubești. Eu te iubesc! Ne iubim reciproc! se apropie și îmi mângâie clavicula și își așează degetul peste buza mea mare.

Mă uit spre ea fără nicio emoție.
Încă un amănunt,noi vampiri ne putem oprii sentimentele. Repornirea lor este grea,doar lucrurile pe care le iubești o pot readuce.

-Bora,părăsește curtea palatului! Am treabă acum. Nu vreau sa te vad.
-Jungkook,nu plec.
-Atunci daca nu pleci măcar fa ceva! o trag spre mine.

O ridic având picioarele înfășurate de talia mea. Îmi folosesc forța să o împing în unul din pereți grajdului unde stăteau caii. Îi desfac rochia admirându-i fiecare parte din corp. Îi mușc sfârcul cu dinți până când sângele apare și mă forțează să mă opresc. Imediat ce simt mirosul sângelui ochii mei se inegresc. Mă ridic spre gatul ei și colți mei se înfige în vene.
Avea un sange dulce,exact pe gustul meu.
Mă retrag când știu că am mâncat destul și nu moare.
Era slăbită însă își revenea in scurt timp.

Îmi mușc venele de la încheietura mâinii și îl dau puțin din sângele meu. O ajuta sa se vindece mai repede,fara sa o afecteze în vreun fel.

După ce ea revine o constrang sa plece. Nu mai aveam nevoie de ea. Pot găsi peste tot o femeie pentru a-mi satisface plăcerile,sau pentru a mă hrănii.

Intru în palat și îl văd pe Sun și Yuni la masă. Nu îi salut ci doar trec pe langa ei.
Nu erau părinți mei,ci doar fuseseră angajați să pretindă asta.
Nimeni nu știa asta,in afara de mine.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ⭐