𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Twenty- for✯

In timp ce eu mă luptam cu monstrul in interiorul subconștientului meu vulpea se aproprie ușor.

Își îndreaptă sabia spre gatul meu și îmi lasă un mare semn.

Monstrul cade la pământ. Eu eram amețit așa că leșin.

2 ore mai târziu..

Totul în jur se învârtea. Capul îmi bubuia de durere.

Hikari îmi mângâia cu grija parul și îmi săruta fruntea rostind ceva pe care nu auzeam,nu aveam putere să aud.

Deschid ochii și o vad. Era... frumoasă. Cel mai important lucru era că îmi aparținea. Acest lucru minunat îmi aparține.

-Jungkook,te ai trezit! Cum te simți? Vrei sa îți aduc ceva de băut.

Nu spun nimic și mă ridic în fund luându-o într-o îmbrățișare lungă.

-Esti teafără! spun și o strâng în brațe

Amândoi eram bine,mai mult sau mai puțin.

Durerile mele erau insuportabile dar voiam să par tare în fața ei.

-Hikari..copilul... Acum el e normal,va fi copilul nostru,spun și mă uit la el care era așezat într-un pătuț făcut de Su-hoo.

-Da Jungkook. Vom avea grija de el,ca de propriul copil.

Mă uit zâmbind spre ea. Credeam că visez.

Nu am fost mai fericit niciodată în viața mea,și am trăit destul de multi ani.

-Vreau sa fi soția mea! spun și o privesc cum se înroșise.

-Iar eu accept cu cea mai mare fericire de pe lume aceasta propunere.

Legăna copilul. Deodată mi se face somn așa că mă pun pe spate.

Am intrat într-un somn adânc.

"-Jeon? aud o voce venind din depărtare.

Decid sa nu răspund însă mă uit în toate părțile. Nu se vedea nimic când dintr-un tufiș iese o copilă.

Cum își permitea să îi spună unui bărbat pe numele de familie.

-Domnule Jeon? spune ea iar.

Mă uit înspre ea. Ochii ei îmi erau cunoscuți.

Era zeul morții ,însă întruchipat într-un chip de copil.

-Zeul morții? mă uit cu teama spre ea.

Se spune că dacă zeul morții îți apare in vise moartea se apropie.

-Jungkook,copilul meu. Ești atât de tânăr...ai o familie, întoarce-te la ei,acum. DU-TE ACASĂ!

Aud vocea cu ecou.

Mă ridic speriat. Hikari se uită spre mine surprinsă.

-Ce s a întâmplat Jungkook ? Ai avut un coșmar?

-Da,nu e nimic. Mi se întâmplă des in perioada asta.

-Din cauza stresului,vine langa mine, pune-te aici,îmi arată poala ei,culcă-te. Vei fi mai liniștit.

Îmi pun capul în poala ei. Nu mai voiam să dorm. Nu voiam să mă întâlnesc iar cu zeul morții.

Nu trebuia încă sa mor,aveam o familie,o aveam pe Hikari. Trebuia să o protejez cu toate forțele mele.

Mă ridic din poala ei și încerc să merg. Amețeala pe care o aveam era groaznică.

-Hikari, tu ramai aici. Am o întâlnire cu Su-hoo. Vin repede. Ai grija de bebe. Te iubesc.

Încerc să merg,o sărut și ies pe ușă. Simțeam ca trupul meu e slăbit,foarte
slăbit.

Sângele nu mă ajuta cu nimic.

Nu aveam să merg la Su-hoo ,mergeam la o vrăjitoare sa îmi spună ce se întâmplă cu mine.

Trebuia să fac ceva in legătură cu asta. Hikari nu avea să rămână singură. Nu o voi părăsi pentru nimic în lume.

Nici daca îmi e sortit să mor,mă voi lupta cu moartea doar pentru a o apăra pe ea.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️