𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Thirty-three✯

Ajunsasem la capătul puterilor.

Daca era piatra muntelui trebuie sa fie unde pe un munte,nu?

Ei bine am cutreierat toți munții...nimic.

Su-hoo căutase alaturi de mine.

-Ma dau bătut...aici nu e nicio piatra, spune Su-hoo epuizat.

-Nu... Trebuie sa o căutăm. Trebuie sa o ajutam pe Hikari Su-hoo.

Stau un moment și mă gândesc. Cineva important trebuia să aibă aceasta piatră.

Vulpea munților era sigur singura care avea aceste două exemplare.

-Haide sa căutăm la regina munților! spun pornind la pas.

Cum ajungem la bârlogul ei încep să țip.

Iese din încăpere cu un vânt puternic. Mai că mă zbura după munte.

-Vulpea munților? rostesc ușor și mă apropii.

-Chiar în fața ta. Cine îmi deranjează liniștea la ora aceasta?

-Jeon Jungkook mă numesc. Regele Jeon Jungkook. Vampir.

-Mr Jeon. Am auzit atâtea despre tine. Nu ești atât de frumos in realitate,scuze.

-Nu am venit pentru asta. Am auzit că tu ai pietrele muntelui. Cele două exemplare. Ce zici daca îmi dai și mie unul. Fac orice sa îl obțin.

-Orice zici?

-Orice.

***

Ne aduce câte o matura și ne pune da maturam bârlogul.

Miroasea numai a câine. Mirosul de în uram cel mai tare.

-Acum că am făcut asta Vulpeo,ne dai piatra?

-Credeati că doar atât? Piatra e una din cele mai de preț lucruri pentru o vulpe a muntelui.

După ce am terminat de făcut curat vulpea ne pune la adunat de nuci. Nu știu exact ce făcea cu atâtea nuci.

-Haide mai repede băieți...nu am timp. Deja m am plictisit.

După ce terminăm cu nucile i le înmânăm.

-Gata.

Ea scoate cele două pietre. Îmi înmânează una.

Vulpile întotdeauna se țin de cuvânt. Sunt cele mai de încredere ființe supranaturale.

-Îti mulțumesc doamnă,fac o plecăciune.

-Îmi poți spune Yuri. Acum du-te. Pentru cine îți trebuie piatra asta?

-Pentru a salva-o pe iubita mea. Nu vreau sa pățească ceva.

-Atunci du-te. Iubirea este cel mai frumos sentiment a tinerilor. Ai grija de iubita ta mr Jeon. Cât despre prietenul tau,îi mulțumesc.

Zâmbesc și plec.

Cum ajung acasă merg sus in camera. Creatura stătea pe patul meu.

-Am adus tot ce mi ai cerut. Până nu îi dai corpul lui Hikari nu ți le înmânez.

-Va trebui sa o faci. Nu pot face vraja daca nu am un corp in care sa mă refugiez.

-Foloseste-l pe al meu. Las-o pe Hikari liberă!

-Fie!

Atunci el își transferă toată energia în mine.

Mă simțeam ca un intrus in propriul corp. Nu aveam putere să revin. Trebuia să lupt.

Planul meu era să nu îl las sa facă vraja. Nu puteam lăsa un demon să își ia forma normala.

-Jungkook,nu,Jungkook. Nu trebuia să te riști pentru mine...aud vocea lui Hikari.

Mi se părea că sunt atât de departe de ea..

Acum câteva ore...

Îi povestisem tot vulplii munților. A fost de acord să mă ajute.

Niciunul dintre noi nu voia să de-a drumul unui spirit atât de puternic.

Ea venise cu mine ,urmându-ma din depărtare.

Avea să mă ajute. Alaturi de Su-hoo.

Aveam nevoie sa știu că Hikari nu era implicată în asta.

Lupta cu demonul începuse. Simțeam că nu avea puterea de acum multi ani.

Cunoașteam originea lui. Era un monstru al ghinionului.

Mă lupt cu toate forțele interioare. Trebuia să revin în viața pentru ea.

-Asa faci Jeon? spun el aducându-si toate puterile in interiorul corpului meu.

-Te voi învinge. Te vei întoarce de unde ai venit.

Vulpea era deja aici. Avea grija de Hikari.

Avea să mă înjunghie ca sa omorâm pentru totdeauna spiritul. Daca nu era lemn pe mine nu afecta.

Rănile dispăreau ușor după ce eram făcute.

Eram gata,dar îmi era frică în același timp.

"Hai Jungkook,hai că poți. Ai făcut lucuri și mai rele in viața asta!"

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️