Sixteen✯

328 30 6
                                    

Cum ajungem la casa lui Jungkook apar foarte mulți vampiri de prin toate colturile.

-Băieți,ea e Hikari. Prietena lui Jungkook. E dea noastră.

Văd cum toți încep să zâmbească. Nu aveam timp de asta. Voiam doar sa îl ajut pe Jungkook. Sa fie bine.

-Trebuie sa acționăm repede. Suntem multi,ceea ce înseamnă că avem un plus. Băieți,voi atacați din spate. Eu și Su-hoo mergem acolo și încercăm să îi ținem de vorbă,cat timp voi atacați din spate. Vom reuși,bine.
-Jeon nu ar vrea sa te rănești Hikari,așa că ai grija de tine,spune Su-hoo așezându-si mana pe umărul meu.
-Voi avea.

Imi iau de acasă un costum care venea mulat pe piele.
Beau paharul de verbină lăsat de Jungkook și îmi încalț ghetele.

Cobor ușor fără ca cineva să mă audă. Însă aud o voce din spatele meu:

-Prințesă? Unde mergi? Așa de târziu?
-Ăm... Jaden,am crezut că e tata. Jungkook are nevoie de ajutor. Vrei...să mă însoțești? Îți povestesc totul pe drum,nu mai avem timp.
-Normal,haide sa mergem!

*

Intrăm în tunel,eu și Su-hoo,urmați de Jaden.
Ceilalți merg prin spate.

-Hikari? Ce faci din nou aici? Am crezut...
-Ce ai crezut mamă? Că mă prostești și acum??
-Nu,fata mea. Nu am vrut sa crezi asta. Ști că te iubesc.

Arunc cu o bomba de verbină peste cei doi. Merg repede și îl desfac pe Jungkook.

Se uită spre mine și se ridică odată ce e desfăcut.

-Multumesc,se uită spre mine parca privindu-mi in inima.
-Haide sa terminăm cu ei,zâmbesc.
-Ai grija Hikari. Promite mi că nu pățești nimic!
-Promit Jungkook!

După ce se ridică începem să îi lovim pe cei doi vampiri.
Sunt aruncată într-unul din pereți de către mama. Nu doare lovitura pe cat mă doare inima...

-Prințesă!...
-Jaden, lovește o,ea nu e mama. Omoar-o!
-Nu pot face asta Măria Ta!
-Ba da J. Ia lemnul ăla și infigel fix in inima ei,ACUM!

Jaden ia stejarul alb și îi înțepa inima mamei. Văd cum cade la pământ pielea însegrindu-se.

-Pa "mama"!

Mă ridic și mă lupt în continuare cu ceilalți.

Eu și Jungkook stam spate in spate. Așteptând ca vampirii sa se apropie.

Îmi prinde mana împletind o cu a lui. Facem contact vizual.

-Acum! sărim spre ei omorâmdu-i
-Punct țintit! spun eu zâmbind.

Continuam așa până când mai rămâne doar unul,Min-ho.

Jungkook îi bagă în inima stejarul alb,și moare. Eu cad la pământ din cauza oboselii.
Văd cu Jaden era pe jos,lângă ea fiind o balta de sânge.

Mă ridic imediat și merg lângă ea. Se uită spre mine încercând să mai spună ceva.

-Jaden,te rog,nu.
-Prințesă, mulțumesc...că mi ai fost prietenă,și m ai cunoscut așa cum nimeni nu a făcut-o.
-J ,nu te rog. Jaden,îi prind mâna,Jungkook,sângele tău te rog!

Jungkook vine cu mâna făcându-si niste urme pentru a ieși sânge.

-Nu,nu vreau sa beau. Viața mea,se înche-... aici.
-Jaden,nu!

Ochii mei erau plini de lacrimi. Inima mă durea simțind cum îmi cade pe jos. Simt cum Jungkook mă ia în brațe strâns.

Țip cat pot de tare pentru că era vina mea. Ea a murit ajutandu-ma pe mine.

Corpul lui Jaden îl îngropăm in pădure pentru că tata nu trebuia să afle de asta. Așa și ar fi dată seama că e ceva ciudat aici.

-Hikari,dormi la mine în seara asta. E târziu!
-Bine...

Ajungem acasa la Jungkook. Su-hoo se hrănește cu o pungă de sânge. Jungkook înfuleca deasemenea una.

Iau o cârpă pe care o înmoi în apă și mă șterg pe fata la micile rani pe care le căpătasem.

-Te ai lovit Hikari? Lasă-mă să te ajut, încearcă să îmi ia carpa.
-Ma descurc Jungkook. Vreau doar sa dorm,merg sus pentru că tensiunea asta mă face să mă simt și mai rău.

Cum mă pun în pat încep să plâng ramând fără lacrimi.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️

𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum