𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Seventeen✯

Jeon Jungkook

Stau pe fotoliu din living gândindu-ma că Hikari suferă din cauza mea.

Daca nu m ar fi cunoscut Jaden nu ar fi murit. Ea ar fi fost fericita acum.

-Jeon,la ce te gândești? Ești okay?

Totul era în ceata. Eram pierdut in gânduri,și doar un sigur glasa face sa ies înapoi în lumea reală.

Era glasul lui Hikari,ce țipă de la etaj. Mă ridic despre de pe fotoliu și alerg spre camera.

Ea plângea,tocmai trezindu-se. Cred că a visat ceva urat.

Mă așez lângă ea și o iau în brațe. Su-hoo era lângă noi privindu-ne.

-Hikari,liniștete,sunt aici. Își așează ambele brațe după gatul meu și plânge. Ai visat urat Hikari, calmează-te! Eu sunt langa tine.

După ce reușesc să o fac sa se calmeze îi aduc un pahar de apa la cerința ei. Mă așez în pat langa ea,fiind față în față.
Îi dau una din șuvițele de parul după ureche iar ea chicotește zâmbind.
Eram îndrăgostit până peste cap de acel zâmbet,de acești ochii și de buzele ei moi și calde.

-Esti mult mai frumoasa când zâmbești,așa că fa-o mai des,o îndemn eu.

Ea închide ochii și se întoarce cu spatele apropiindu-se de mine. O prind de talie și o țin în brațe. Ea își așează mana peste mana mea.

Su-hoo era jos, încercând să gătească ceva pentru Hikari. Nu era corect sa îl las pe el să gătească însă voiam să petrec timp cu Hikari.

-Ce vom face? spune ea cu voce tremurândă.
-Pentru moment,ne îmbrățișez.
-Jungkook... Ce vom face? se întoarce spre mine fiind față în față.
-Nu știu Hikari. Nu am nicio idee. Dar vom lupta,vom lupta să trăim fericiți. Și îmi pare rău că a trebuit să îți revezi mama în circumstanțele astea.
-Nu aveam nevoie sa vad versiunea asta a mamei. Mi a fost greu sa o omor,dar...ea nu era mama.
-Nu te învinuii,era o femeie rea,ca și vampir. Amintește-ți de ea înainte să moară cu adevărat,zâmbesc și îi ofer un pupic pe frunte.

Ea sta câteva minute gânditoare uitându-se in gol,apoi rostește.

-Dar...noi?
-Noi?
-Noi.
-Nu știu Hikari,aștept răspunsul din partea ta.
-Eu...nu știu. Ce se trebui sa fac într-o relație.
-Lasa-ma sa te învăț Hikari. De asta sunt aici.

O trag aproape de mine și mă apropii ușor de buzele ei. Ea se uită cu ochii mari spre mine fara sa spune ceva,sau să se dea înapoi.

-Haide la ma-...să! Îmi pare rău că v am întrerupt. Am terminat de gătit.
-Su-hoo,într-o zi o sa te omor. Nu uita asta! spun eu trecând pe lângă el.

Hikari vine puțin mai târziu jos, pentru că se schimbă de hainele pline de sânge.
După ce coboară începe sa mănânce. Su-hoo îmi dă niste sânge,pun într-un pahar. Paharul era de plastic pentru că nu voiam că Hikari sa vadă mai mult sânge.

-Pofta buna,spun eu zâmbindu-i.
-Multumesc,zâmbește si ea.

*

După ce suntem cu toții gata mergem spre Seul. Trebuia să îi facem o vizita unui prieten mai vechi,pentru a cere o mana de ajutor.

Cum ajungem acolo pe Hikari o prind de mana iar Su-hoo o ia în față.

Intrăm și se simte profund mirosul de sânge. Hikari își așează una din mâini peste nas. Mă uit spre ea și dau din cap în semn de "E în regula".

Facem câțiva pași și simt pe cineva în spatele nostru. Era el,Do-young. Avea mana pusă pe gâtul lui Hikari având dinți foarte aproape de gatul ei.

-Cine e mica făptură pe care mi-o aduci Jeon? Miroase foarte bine,sângele ei e cu siguranță unul dulce,pe gustul meu.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️