𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Twenty-five✯

Kim Hikari

Simțeam că se întâmplă ceva ciudat cu Jungkook însă încă nu știu ce.

Pare din ce in ce mai slăbit și asta mă sperie.

După ce el pleacă primesc o scrisoare.

Deschid scrisoare pe care o primisem. După scris îmi dau seama că era din partea tatălui meu.

Cum vad primul rand o închid. Nu știam că tatăl meu e un asemenea om.

Cu toate astea când văd că Jungkook era menționat acolo citesc.

"Draga mea fiică. Știu că acest vampir ți a furat mințile. Nu uita că tatăl tău e mai puternic decât orice ființă supranaturală.
Daca îți spun că al tău Jungkook nu mai are mult de trăit,te întorci acasă?
Nu știu dacă îți dai seama că el te a stricat. A transformat o prințesă într-o vrăjitoare.
Tata te așteaptă acasă Hikari! Te iubesc!"

Îmi venea să îi dau foc. Sa o dau unui animal sa o mănânce.

Cum adica Jungkook mai are puțin de trăit. Ce a făcut omul ăsta?

Totul se leagă. Jungkook se simte din ce în ce mai rău de câteva săptămâni, chiar de când tata l a prins.

Daca cumva el i a făcut ceva? Daca Jungkook pățește ceva eu sunt ca dusa.

Trebuie sa trăim,veșnic,împreună. Nu îi permit unui om ca tata sa îmi strice fericirea asta.

-Baby,îi spun copilui și îl legăn in brațe. Tati are nevoie de noi,auzi? Tati are nevoie de noi. Știu că ești lup,așa că,hai sa ne scoatem colți. Mergem după tata,bine?

Îl las jos și își ia înfățișarea de lup. Zâmbetul nu încetează să imi apară.

Îmi iau și eu înfățișarea și mergem după Jungkook.

Îi iau imediat urma.

Cum ajungem acolo era o peșteră. Încercăm să mergem în șoaptă,sa nu ne audă cineva.

-Da Jeon,nu mai ai mult de trăit. Nu știu cum e posibil... Un vampir cu viața veșnică sa moara.. doar daca.. Ai pofta de sânge în ultimă perioada?

-Deloc ...

-Vino langa mine ,femeia ia un cuțit și îi face o mica tăietură,nu trece,tu...tu ești om.

-Ce...sunt?

Cum adică Jungkook era om? Adică...nu mai era supranatural?

-Jungkook acum ești om. Ai trăit atât de mulți ani încât corpul tau nu mai poate duce încă o viață umană. De asta te simți așa slăbit. Din nefericire nu exista leac pentru asta.

-Dar Meredith...fa ceva. Cum o las pe Hikari... Fa ceva cu mine Meredith,te implor.

-Nu pot face nimic Jungkook, chiar daca mi as dori. Du-te acasă și odihnește-te. Ai nevoie sa te odihnești, corpul tău e slăbit. Și mănâncă, mâncarea umană. Încerca să o faci pe ascuns, Hikari ar putea observa. Ai grija de tine prieten vechi!

Văd cum Jungkook pleacă de acolo.

Lacrimile nu încetează să apară. Încerc să nu mă emoționez pentru că nu voiam să îmi forma umană acum.

Îl chem pe Jisung și mergeam repede spre casa pentru a ajunge înainte lui Jungkook.

Cum îl voi ajuta... Ce ar trebuii sa fac ca el să trăiască.

Femeia aia, vrăjitoare cred,a spus că nu are nicio șansă,însă eu cred că există.

Cred că îl pot salva.

Trăise multi ani,dar consider că încă nu își îndeplinise scopul.

Eu o făcusem. Fusasem prințesa,îmi revăzusem mama,am avut grija de un copil,mi am întâlnit iubirea adevărată.

El avea să se răzbune,sa conducă lumea,sa crească un copil,și să nu își uite prima iubire.

Canapeaua era plină de lacrimi. Mă uitam la bebe cum mergea prin casa lăsând dâre de noroi.

Afara tocmai plouase și uitasem sa îi spăl lăbuțele după ce intrasem în casa.

-M..ama!

Ochii mei rămân deschiși cu totul. El...el tocmai a spun "mama".

-Mai spune-o odată baby! spun și mă apropii de el.

-Mama,mama ,mama,mama.

Ochii mei lăcrimează. Îi sărut ambii obraji și el rade.

-Copilul meu frumos. Mama e aici. Dar și tati,cu toate că e obosit.

-Ta-ta-ta!

-Da piticul meu,tata. Tata ne iubește mult. Sa nu uiți asta! îl iau în brațe și îl sărut pe obraji.

Mă simțeam obosita. Dea dreptul terminată. Jisung îmi dădea putere să nu cad pe canapea și să dorm 30 de ore.

Jungkook era sus. A zis că trage un pui de somn după aceea îmi va oferi atenție.

Nu aveam nevoie de atenție dacă nu îl știam bine.

Sănătatea lui era pe primul loc pentru mine. El și Jisung sunt casa mea...fara ei mă simt... singură.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️