𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Thirty-two✯

Jeon Jungkook

Zilele treceau parca cu încetinitorul. Hikari nu îmi mai oferea deloc atenție.

Se ocupa de acel copil.

Ceva era atât de ciudat.

-Pot sa îl țin și eu în brațe Hikari? Ai cearcăne prea mari... Odihnește-te!

-Nu! Doar eu îl țin. Ia mâinile!

-Nici nu l am atins. Ce se întâmplă cu tine Hikari! mă așez lângă ea. Lasă-mă să te ajut.

Ea de întoarce cu spatele spre mine. Cercănele ei erau atât de adânci.

Noapte nu dormea mai deloc stand cu acel copil non stop.

-Nu vezi cat te cosuma copilul asta? Trebuie sa dormi!

-Nu am nevoie sa dorm.

Nervi mei erau ridicați la maxim. Mă ridic și îi trag copilul din brațe.

Ea se ridică repede după el, noanța ochilor ei transformandu-se de la căprui în roșu.

Eram sigur că acest copil nu este normal. Știam că se întâmplă ceva.

-Hikari...ce se întâmplă cu tine... El,ce e el?

Vine grăbită spre mine așa că las copilul pe pat.

O iau în brațe. Încerc să o liniștesc. Nu o face.

Se zbate în brațele mele. Vrea să mă lovească..

-Hikari nu mai e printre noi! spune creatura din corpul ei

-Cine ești? o dau din brațele mele.

-Sunt un demon. Vreau ca voi vampiri sa dispăreți. Iubita asta a ta e atât de naiba... Am reușit să o cucereasc cu ochii ăștia de copil.

El sau ea se apropie de mine. Mă lovește. Era o lovitură puternică.

Din cauza lovituri puternice mă lovesc de ușă camerei și o distrug.

Încerc să mă ridic repede. Trebuia să o ajut pe Hikari sa își recapete trupul.

-Dă-i trupul înapoi iubitei mele monstrule!!

Vin spre el și îi ofer un pumn zdravăn. Nu era chiar ceva care sa îl omoare.

-Am citit undeva că cei ce pot sa posede corpul altor oameni,mor doar cu o înțepătură în gât. Așa-i?

Văd cum deja ii era frica. Îl loveam direct unde îl doare.

-Daca mă omori pe mine...iubita ta moare. Sa nu uiți că ea e aici,in interior. O pot nimici oricând.

-Nu o atinge!

-Ajută-mă!

-Cum sa te ajut?

Îmi venea să îl omor chiar în momentul ăla,dar nu puteam pentru că nu voiam ca Hikari sa plătească ceva.

-Ajută-mă sa ies din lumea temniță. Sa revin la corpul meu natural. Așa nu am puteri îndeajuns de mari...

Eram atent la el până când copilul a început să plângă.

Acum era o ființă umană,care are nevoie de mâncare,apa și somn.

Merg lângă el și îl legăn ușor. Adormea repede. Monstrul i a ținut sufletul atât de încărcată încât e frânt de somn.

-Deci domnule? Mă ajuți să îmi recapăt corpul?

Oftez. Nu puteam face altceva.

-Ce trebuie sa fac?

***

-Trebuie sa îmi aduci un corn de cerb,blana de urs,și piatra muntelui.

-Sti că piatra muntelui nu mai exista? De unde îți pot aduce eu așa ceva?

-Nu îmi pasă. Mai există două exemplare în toată lumea. Acum tu trebuie sa le găsești.

Îmi pun mâna în cap. Știam că nu pot sa găsesc piatra muntelui.

Dar trebuia să o găsesc altfel Hikari nu se întorcea nevătămată.

-Le voi găsi. Doar nu îi fa nimic lui Hikari. As fi in stare sa mor pentru ea.

-Good luck mr. Jeon! Chiar daca sunt sigur că nu vei găsi piatra muntelui.

Eram sigur că o voi găsi. Trebuia să o găsesc.

Hikari va fi bine. O voi salva. Cum am făcut o mereu.

Aveam nevoie de cel mai bun prieten al meu pentru a mă ajuta sa caut piatra muntelui.

Su-hoo cunoastea mai bine locurile de aici decât mine.

Am trăit mai mult timp plecat din Coreea.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️