𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Thirty✯

Kim Hikari

Inima mea era întotdeauna pusă în mișcare.

Jungkook era motivul bătăii repetate. Îmi oferea mii de sentimente in fiecare minut.

-Deja am obosit,cobor ușor de pe el și am așez lângă.

Aud răsuflarea lui rapida. Era obosit. Cu toate că e vampir după orice moment în care făceam dragoste obosea.

-Esti obosit,recunoaște! spun eu și îi prind cu palma obrazul.

-M ai prins ,sunt extrem de obosit,așa că...ar fi mai bine sa tragem un pui de somn,apoi reluăm? Ce zici?

Nu îmi convenea,dar știam că are nevoie de odihna.

Trag pătura peste noi și îmi pun capul pe pieptul lui.

Ne pierdem într-un somn de câteva ore. Eu sunt prima care se trezește.

Îmi iau rochia pe mine și mă ridic. Mă dureau toate oasele.

Ne petreceam timpul doar în pat , rupându-ne de realitate.

Mă uit spre el. Fața lui arata altfel. Simțeam că ceva nu e bine.

Oftez și merg jos. Îi pregătesc lui Jungkook un pahar plin cu sânge și câteva fursecuri.

Voiam să îl răsfăț,măcar de data asta.

Văd cum coboară scările ușor,slăbit. Merg lângă el și îl ajut.

-Ce ți se întâmplă Jungkook? Te doare ceva?

-Sunt doar foarte obosit Hikari,nimic mai mult. Haide sa mâncăm.

Bea sângele și observ o mica schimbare. Parca ochii lui sunt mai vi.

-Te simți mai bine? Am procurat sângele de la unu din muncitori,e proaspăt.

-Ma simt mai bine,nu îți faci griji,bine? zâmbește

Iubeam.
Divinizam.
Eram copleșită.
Era cel mai frumos zambet,singurul pe care adoram sa îl văd în fiecare zi.

-Sti că îți ador zâmbetul?

-Mi ai mai spus asta de cel puțin o mie de ori. Dar da,știu. Ți as mânca gurița aia cu care scoți aceste cuvinte.

Zâmbesc.
Zambestul meu era cel mai adevărat de când eram cu el.

Mă făcea fericita. As fi renunțat la tot doar sa fiu cu el.

-Jungkook,dar Su-hoo,unde e ? Nu l am mai văzut pe aici de câtva timp.

-A plecat. S a întors acasă,cu iubita lui. Acum că apele s au liniștit,a plecat și el. O sa îmi fie dor de el.

-Si mie. E unul din cei mai buni prieteni ai mei. Mai ales că e și prietenul tau.

Eram tristă. Su-hoo și a pus viața în pericol pentru Jungkook.

Era și prietenul meu. As fi făcut orice sa îl ajut,iar el ar fi făcut orice sa mă ajute.

-O să ne lipsească,dar are nevoie de liniște. E singurul care merita o viață minunată! spun eu și îmi așez mana pe picior.

-De ce ești rea Hikari? Și noi meritam sa fim fericiți. Meritam mai mult decât orice,și nu fi crunta cu tine.

Oftez. Meritam,dar nu meritam. Simțeam că nu trebuie sa fiu fericita.

Prin fericirea mea opresc fericirea altora,asta era ceea ce simțeam.

-Poate merităm Jungkook. Tu cu siguranță meriți.

-Vino aici,spune el iar eu mă ridic imediat. Spatele meu se îndreaptă când mă așez peste el.

-Esti asa frumoasa. Cum sa nu meriti sa fi fericita Hikari. Tu, fericirea mea,vreau sa te vezi prin ochii mei. Atunci vei ști cât de importantă ești pentru mine,și câte as face pentru tine. Doar ca tu sa zâmbești,as arde lumea din temelii!

-Iar eu,as arde lumea din temelii alături de tine doar pentru a fi noi fericiți împreună.

Atunci își arcuiește spatele și mă sărută. Era atât de intens,profund.

Iubeam genul asta de săruturi. Își lăsa toate durerile lui peste buzele mele.

Erau grele,dar atât de plăcute.  Buzele lui pe pielea mea erau un medicament pentru inima mea firava.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️