𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Fiveteen✯

Kim Hikari

Aveam becul stins. Voiam să stau singura, în întuneric măcar puțin. Sa îmi limpezesc gândurile.
Voiam să vorbesc cu Jungkook. Sa îi simt mâinile peste corpul meu.

Știu că nu i am dat un răspuns,însă nici eu nu știu ce răspuns sa îi dau.

Îl plac,dar e vampir,ceea ce mă sperie,și îmi provoacă doar stres.

Jucandu-ma cu o șuviță de păr aud bătăi la geam. Mă sperii neștiind ce e,sau cine e.

Merg ușor,cu pașii mici. Deschid geamul iar acolo jos era un tip. Mă uit spre el.

-Cine ești?
-Coboara sa vorbim prințesa.

Îmi iau o bluza pe mine și cobor. Îl trag într-un colț pentru a nu ne vedea tata.

-Cine ești? Ce vrei sa vorbim?
-Sunt prieten cu Jungkook. Am nevoie de ajutorul tau.
-E-esti vampir?
-Da,nu sunt periculos. Nu îți fa griji. Beau doar sânge de animale și din pungi.
-Ce s a întâmplat cu Jungkook? Cu ce vrei sa te ajut?
-Vin-o cu mine. Și vei afla!

Merg alături de el până ajungem într-un tunel. Miroasea foarte urat acolo. Văd doar junatate din Jungkook. Era legat de un scaun și părea că nu e bine de loc.

-Ce se întâmplă cu el? spun ușor pentru a nu ne auzi cineva.
-Vamprii originali vor să îl omoare Hikari. Am nevoie de tine pentru ca...iar atunci o iau la fugă până când ajung față în față cu Jungkook și cei doi vampiri.

Mă uit spre Jungkook și mă las lângă el mângâindu-i fata.

-Te voi salva! Doar așteptă!
-Hi-hikari,ce faci aici? Pleacă! Nu vreau sa p-pățești ceva.
-Acum trebuie ca tu sa fi salvat,nu mai fa pe eroul.

Mă întorc și fac contact vizual cu vampirul mascul.
Mai era o vampiroaică,nu îmi puteam da seama cum arată pentru ca era cu spatele.

-Da-i drumul. De ce ai nevoie? Fac orice?
-Micuța prințesă,am nevoie sa îl omor. Așa că pleacă de aici daca nu vrei sa ajungi aperitivul nostru.

Atunci vampiroaica se întoarce. Fac contact vizual cu ea și rămân încremenită.
Ochii ei erau neschimbați. Fata ei era tânără,și frumoasa. Buzele le avea cum o știam eu,era mama. Mama mea.

-Mamă... lacrimile mi se împrăștie pe obrazul care era înghețat din cauza frigului de afară.
-Hi-hikari... C-ce faci aici?
-Ce faci tu aici,cad în genunchi uitându-ma plângând spre ea. Ști cât ți am dus dorul? Tu erai în viața...dar nu ti a pasat de mine și tata.
-Hikari,nu înțelege greșit. Nu sunt in viață, sunt moarta. Daca taicăto afla că sunt vampir era mai rău. Sunt multe lucuri pe care tu nu le ști. Cat de mult urăște el vampiri.
-Dar..
-Hikari,mi a fost atât de dor de tine,și ai crescut...ești din ce în ce mai frumoasă.

Vine spre mine și mă îmbrățișează. O strâng și eu în brațe însă nu mă simt ca și cum mi as îmbrățișa mama,ci doar un străin.

-De ce l ați luat pe Jungkook? Ce vreți să îi faceți?
-Hikari,mergi acasă. Nu te baga in asta. El e un vampir rău,ne a făcut atâtea rele.
-Nu e un om,adică vampir rău mama. L am cunoscut destul de bine sa îmi dau seama de asta.
-Nu îți dai seama ce faci acum naivo. Nu știu cine e cu adevărat. Pleacă,uită! Uită de el,de toți vampiri,și m ai văzut.

Încerca să mă constrângă. Ceea ce ea nu știa e că Jungkook mi a dat verbină,pentru a fi sigur că nu mă constrânge niciodată.

-Bine! ma ridic încercând să par constrânsă

Ajung la Su-hoo. El se uită spre mine crezând că sunt constrânsă.

-Haide sa mergem. Aveam nevoie de mai multe puteri,spun eu iar el zâmbește fericit că nu am uitat nimic.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️