𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Twenty-six✯

Jeon Jungkook

Voiam să îi spun lui Hikari ce mi se întâmplă. Trebuia să o fac.

Chiar daca nu voiam să o sperii,trebuie să știe că nu mai am mult de trăit.

-Hikari ,cobor ușor pe scara iar când mă vede alerga spre mine,ca un copil.

-Jungkook,mă strânge la piept.

Era femeia pe care o iubeam cel mai mult.

-Trebuie sa vorbim Hikari,mă uit spre ea atât de obosit.

-Haide sa stam jos înainte,mă ia de mana și mergem spre masa din living.

Jisung se juca pe joc cu ceva jucării luate de Hikari.

-Creste,spune ea văzând cum îl privesc pe băiat.

-Atat de repede,zâmbesc și o apuc de mâna.

În ochii ei se citea frica,oboseala,și niciodată nu pierea iubirea pentru mine.

-Eu..eu ,spun însă nu pot sa duc până la capăt pentru că fața îmi e bombardată de lacrimi.

-Jungkook...

Ea se ridică se pe scaunul ei și se așeză în poala mea luându-ma in brațe. Mă simțeam atât de liniștit în brațele ei.

-Eu voi muri...sunt uman,iar corpul meu...nu mai rezistă!

-Jungkook,șhh,nu se va întâmpla asta! Niciodată! Nu mă părăsești! Nu ai voie sa o faci,aud cum și ea începe să plângă.

O strâng tare. Simt cum o mana se așează pe piciorul meu. Era Jisung. Ne îmbrățișa.

-Tati,ma-ma-mi plâng,nu pângeti!

Atunci îl ridic și îl așez între noi. Ne îmbrățișăm toți,ca o mica familie.

Nu m am simțit niciodată mai viu decât acum,alaturi de ei.

-Va iubesc atât de mult!

-Tati bește noi. Și noi bește tati!

Îi sărut obrazul apoi pe Hikari. Îi șters fiecare lacrima.

-Nu ai voie sa plângi,doar daca e din fericire,ai auzit? spun eu și îi mângâi spatele.

-Primite-mi că nu ne părăsești... Țineți a dracu de promisiune!

-Îti promit Hikari! Îmi țin promisiunea,bine? mă uit spre ea și o sărut.

***

Stam în pat. Jisung deja doarme. E poziționat între mine și Hikari.

E cea mai drăguță făptură pe care am văzut-o în toată viața mea.

-De ce e atât de drăguț?

-Seamană cu tatăl lui, zâmbește,mă topesc!

-Eu zic că seamănă cu mama sa! zâmbesc și eu.

Se ridică sa stă pe marginea patului. Mă apropii ușor de ea.

O țineam în brațe de la spate. Simțeam greutatea din sufletul ei.

-Nu îți fa griji,îmi țin promisiunea,nu va părăsesc niciodată. Viața veșnică alaturi de voi! Mă simt atât de viu când va sunt alaturi!

-Dar Jungkook...cum rezolvam...cum? Îmi e atât de frica!

Și mie îmi era frica... Nu știam cum mă puteam salva de asta.

Meredith mi a spus că nu există leac,și sunt destul de constient că așa e,însă nu vreau sa cred asta.

Nu pot sa părăsesc lumea asta așa. Nu până nu mă asigur că Hikari e in siguranță.

-Auzi,mâine de dimineață ma duc la Su-hoo. Nu o sa fiu aici când te trezești. Sa nu te sperii,nu pățesc nimic. Bine frumoasa mea?

-Bine Jungkook. Haide sa ne punem la somn,avem nevoie să dormim puțin,mai ales tu!

**

Cum se face dimineața mă ridic din pat. Hikari dormea,era un înger. Ea și Jisung semanau atât de mult chiar daca nu era sânge din sângele ei.

Le ofer amândurora cate un sărut și îmi schimb hainele.

Voiam să îi fac o vizită domnului Kim. Era primul care îi putea face rău lui Hikari,așa că trebuia să îl opresc.

Nu uit înainte să plec sa înfulec putina mâncare. Niste pâine,și nu știu ce ii cumpărase Hikari lui Jisung.

Mâncarea avea un gust atât de genial când eram uman.

Îmi iau unul din bastoane și plec.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️