𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Twenty-seven✯

Cum ajung la palat îmi trag aer in piept.

Eram atât de slăbit încât și o ființă ca Kim mă putea doborî.

Intru și îi observ imediat mutra. Era cea mai urâtă pe care o văzusem vreodată.

Hikari semăna cu mama ei. Totul era exact ca al ei.

Nasul mic,ochii migdalați,fata perfect conturată,totul.

-Jeon? Ce te aduce pe aici,își întoarce privirea spre mine.

-Kim! Nu îmi era dor de tine! Voiam să ,mă așez pe scaun, vorbim!

-Ce am avea noi de vorbit Jeon ,se apropie de mine. Ești mai slăbit decât mine,nu am ce sa vorbesc cu tine. Te pot omorî in fiecare clipă!

-Stiu,însă nu m am temut să vin aici. Ghici de ce?

Mă uit spre el zâmbind.

-Pentru că eu chiar daca nu am forța am creier. Tu nu le ai pe niciunele!

-Mai taci! Spune de ce ai venit?!

-Voiam sa te avertizez!

-În legătură cu ce? se uită inconștient.

-În legătură cu Hikari. Daca mi se întâmplă ceva las-o sa fie fericită. Sa crească copilul în liniște. E fiica ta, înțelege-o măcar acum!

-Deci ești pe moarte Jeon. Nu m am bucurat mai mult la o veste decât mă bucur la asta!

-Stiu,și nu vreau sa îți satisfac dorința asta. Plec acum,nu vreau sa mai aud de tine vreodată,ori cât de puțin mai am de trăit! Pa Kim. Sper să mă asculți,și să lași în pace pe Hikari!

Mă ridic de pe scaun,cu greu,si plec.

Știam că nu îmi va face nimic rău,cu toate că îmi voia răul își iubea fiica.

Cum ies din palat îmi trag sufletul. Simțeam că acele scări erau infinite.

Trebuia să merg la Su-hoo. Sa îl anunț.

***

Iau o trăsură până în orașul lui. Nu puteam să merg atât.

-Jungkook,ce te aduce pe aici!?

-Su-hoo,mi ai lipsit! Cum ești? Cum e viața ta?

-Sunt bine. Ce se întâmplă cu tine. Ai slăbit atât...atât de mult!

-Stiu. Haide sa luăm un loc,am sa îți povestesc ceva prietene.

Mergem în casa și îi povestesc totul lui Su-hoo.

Era în lacrimi. Îmi părea atât de rău că lăsam atât de mulți oameni importanți în urmă.

Îi iubeam atât de mult încât simțeam că pe lumea cealaltă voi fi atât de singur fara prezența lor.

-Nu plânge Su-hoo! Vreau doar sa ai grija de Hikari,de Jisung,copilul nostru. Nu îți cer multe!

-Nici nu se pune problema Jungkook. Sunteți familia mea. Hikari e sora mea. Mereu o sa am grija de ea. Dar...nu exista niciun leac?

-Nu. Am fost la Meredith. Kim mi a dat soluția. Sunt om. Corpul meu e prea bătrân sa mai îndure încă o viață umană. Mă pot aștepta oricând să mor,o lacrimă mi se prelinge pe obraz.

-Jungkook...dar... Hikari va fi distrusă,nici nu vreau să mă gândesc cum va fi.

-De asta vreau ca tu sa ai grija de ea! Tu ești prietenul ei,cum ești pentru mine. Sa nu plângi, fetițo! rad încercând să îmi stăpânesc lacrimile.

Când îmi spusase Meredith că nu voi mai traii mult nu mă simțeam atât de rău.

Mă gândeam că oricum așa mor toți oamenii... Dar acum,acum nu mă simțeam bine.

Lăsam in urma singurii oameni care m au iubit. Singura mea familie.

-Ne întâlnim în iad dragul meu prieten! îl îmbrățișează strâns în timp ce el plânge. Nu mai plânge fetițo,mi ai udat bluza!

-Nu mai glumi Jeon! Te iubesc! Sa nu uiți asta. Te iubesc atât de multe frate!

-Si eu te... iubesc Su-hoo!

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️