𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Eleven✯

Jeon Jungkook

Primesc  o scrisoare. Nimeni nu mi a mai scris una vreodată. Nu era semnată în afara. O deschid și îmi arunc ochii direct la semnătură. Scria "Semnat Hikari".

  "Îți scriu aceasta scrisoare pentru ați spune câteva lucuri.
  Voiam să te întreb ce s a întâmplat ieri la spital? De ce mă simt atât de plină pe interioar? De ce doare? Îmi aduc aminte faptul că noi doi...ști deja și tu.
  Îmi e frica Jungkook. Spune-mi ce s a întâmplat? De ce nu îmi amintesc?
Mintea mea e plina,dar în același timp goală. Ce ești? Ce vrei de la mine?

Semnat Hikari"

După ce citesc strâng foaia în mână. Daca a afla? Daca le va spune tuturor?

O pun pe masa și mă grăbesc spre ușă. Mă sui în trăsură și merg direct la palat.

O vad pe Hikari stând pe banca plângând. Fug spre ea și o iau în brațe.

-Hikari,îmi pare rău!

Ea plânge pe umărul meu,iar eu îi mângâi spatele.

-Nu se va întâmpla nimic Hikari. Liniștește-te!
-Ai citit scrisoarea? spune ea printre lacrimi.
-Da,am citit-o... Sa ști că nu se întâmplă nimic. Îmi pare rău pentru tot. Nu mai plânge!
-Cum sa nu se întâmple nimic? se îndepărtează de mine. Ce s a întâmplat? De ce sunt atât de multe cadavre la subsolul spitalului?
-O nu...de ce ai intrat acolo Hikari? Ce căutai acolo?
-Raspunsuri...!

Îi iau fața între mâini și măresc ochii. O constrang.

-Vreau sa îți amintești tot ce s a întâmplat. Tot ce ți am spus,tot ce am făcut ieri la spital.

Ea se uită la mine parca dezgustată.

-Esti vampir... De ce nu m ai lăsat să îmi amintesc asta Jungkook?
-Nu erai pregătită Hikari! Nici acum nu ești,dar nu vreau sa te mai simți rău.
-Cum? Cum ai devenit vampir?
-Am murit având sânge de vampir în organism.
-E-esti mort?
-Da.
-De asta nu respiriai în acea zi.
-Da Hikari. Îmi pare rău că ți am ascuns asta. Am omorât oameni aia înainte să îmi dau seama că ceea ce făceam nu e bine.
-Ma vei omorâ și pe mine?
-Nu,nu Hikari,văd teama din ochii ei.
-Minți! Pleacă! Îmi e teama de tine... Nu te vreau în viața mea.

Cuvintele astea dor mai rău ca atunci când am murit.
Mă uit la ea și îi iau mana întra mea.

Îi era teama,și o înțeleg. Și mie mi a fost teama de mine la început. Până să învăț că omorâtul oamenilor nu e singura soluție.

-Hikari,nu te omor,nu omor oameni,aia a fost în trecut. Acum știu cum să mă hrănesc și să las corpul în viața. Crede-mă,nu te voi rănii,nu pe tine,niciodată.
-Promiți?
-Promit,o îmbrățișez.

Ea plange în brațele mele,și ceea ce pot face e doar sa o strâng și mai tare. Îi mângâi spatele și încerc să o liniștesc.

*
*

Ne plimbam prin curte. Ea sta la un pas de mine pentru că o înțeleg,îi e frică.

-Hikari,îmi pare rău...că nu ți am spus.

Fac o pauza mai lunga pentru a aștepta răspunsul ei,însă nimic.

-Nu voiam să te încarc cu asta. Nu voiam să ști că sunt vampir. Așa totul s ar fi stricat,legătură noastră,tot.
-Si ai ales sa îmi ascunzi că ești o ființă supranaturală care ucide oamenii?
-Nu mai ucid oamenii Hikari,bine doar daca mă enervează,și tu o faci acum.
-Ucide-mă Jungkook,se pune în fata mea fiind extrem de apropiați.
-Te ucid Hikari!

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️