Thirty one✯

168 21 8
                                    

Jeon Jungkook

Doua luni mai târziu...

Totul mergea din ce in ce mai bine. Eu și Hikari eram din ce in ce mai fericiți.

Eu mă simțeam puțin ciudat. Nu i am dat importanță crezând că e doar o stare de rău.

Îmi doresc să am un copil cu Hikari dar noi nu puteam concepe unul.

Sângele meu de vampir și sângele ei de lup nu îi dă voie.

Incercam sa ne consolam cu faptul că putem adopta unul.

De asta ne pregăteam acum. Mergeam la orfelinat sa vedem niste copii.

-Esti gata iubita? spun eu și îmi prind nasturele de la cămașă.

-În doua minute cobor.

Nu știam după ce criterii trebuie sa alegi un copil.

Presupun că vine sufletește. De cel de care te simți cel mai apropiat.

O voi lăsa pe Hikari sa decidă asta. Nu îmi plăcea ideea adoptatului,dar altă cale nu aveam.

Îmi era milă de copii de la orfelinat,ei nu aveau nicio vina pentru părinți lor iresponsabili.

Cum ajungem coborâm din trăsură. O țin de mână,iar ea zâmbește.

-Esti gata Jungkook,se uită spre mine. Eu nu.

-Va fi bine. Nu trebuia să facem nimic. Doar ne uitam,nu decidem nimic încă.

Îi țin mâna strâns. Intrăm în încăpere.

Deja se auzeau plânsetele copiilor. Uram sa ascult asta.

-Bună ziua. Cu ce vă putem ajuta domnule?

-Vrem ...vrem sa vedem copii.

-Intre ce vârste?

Mă uit spre Hikari și caut răspuns. Nu și decideam astea.

-Până în patru ani va rugam,spune ea.

Femeia ne conduce într-un loc unde era destul de multa mizerie.

Copii ăștia trăiau în tot acel jeg. As fi vrut să le ofer tuturor o viață mai bună,însă nu avea puterea asta.

-Ei sunt micuții noștri.

Mă uitam atent la fiecare. Hikari se oprise la unu din băieți. Se uita foarte atent.

Nu știu ce se întâmplă cu ea. Nu își poate lua ochii.

-Hikari? Ce s a întâmplat?

-El.

Nu știam ce vrea sa spună. Ce e cu el,ce a văzut? Vrea să îl adoptăm?

-Ce e cu el?

-El...e...lup.

O liniște criminală se lasă între noi. Nu știam ce să spun.

Nu mă așteptam ca un copil sa fie supranatural aici.

-Îl vreau pe el Jungkook. Simt că el e alesul. Ce zici?

Văd cum ea îl prinde în brațe. El sta liniștit. Se simte bine în brațele ei.

-Daca tu vrei asta,el sa fie.

Vorbim cu doamna de acolo. Ne spune că băiatul nu are inca un nume.

Ne a mai spus că el e singurul care nu plânge când îi e foame,nici când se lovește.

Asta pentru că era lup.

Pe drum Hikari se tot joaca cu el. Nu încetează din a-l numi Jisung.

Nu știu de unde până unde. De unde numele ăsta?

-De ce ii spui așa Hikari?

-El...mi a zis cum îl cheamă. El e Jisung Jungkook. Nu îi place că ești mereu nervos.

-Dar nu sunt nervos. Doar că...mi se pare ciudat acest copil.

-Nu e nimic ciudat la el. Pot sa vorbesc cu el...fiind lup. Ne înțelegem bine Jungkook.

Simțeam că nu e okay. Se întâmplă ceva cu acest copil și cu Hikari.

Nu știu ce face dar Hikari e total schimbată când el e in preajmă.

Cum am ajuns acasă ea a fugit sus pentru a-i oferi o baie calda și niste haine noi. Apoi la coborât la masă.

I a dat se mâncare. Nu știu ce ii pregătise dar miroasea dezgustător.

Era dezgustător chiar și pentru mine un devorator de sânge.

Trebuia să aflu ce se întâmplă cu acest copil,și în primul rând ce îi face el lui Hikari.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️

𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum