A trecut aproape o saptamana. O intreaga saptamana, in care totul s-a schimbat. In care Zac s-a comportat altfel cu mine, o saptamana in care Lizzie m-a sustinut din orice punct de vedere. Si acum, sa fiu sincera, cand spun ca totul s-a schimbat, nu exagerez deloc.
Cred ca v-am facut curiosi. Ei bine, dupa ce i-am spus lui Lizzie, totul a luat-o razna. De fiecare data cand treceam pe langa Zac, ea incepea sa rada sau sa chicoteasca. Marti, cred, era sa se duca la el, sa-l intrebe daca e adevarat ceea ce i-am spus. Stiu ca nu am facut bine ca i-am spus, dar nu m-am putut abtine. Faza e ca nu Lizzie a fost problema. Nu. Comportamentul lui Zac m-a surprins extrem de mult.
Sa va povestesc: luni, la doua zile dupa ce mi-a spus Zac tot ce mi-a spus, a inceput sa se comporte ciudat. Ciudat, in sens ca, de fiecare data cand ma vedea se inveselea, ba chiar m-a si imbratisat dupa ce mi-a spus ca a reusit sa rezolve cu balul. Nu zic ca eu nu m-am bucurat, deoarece as spune o minciuna mai mare decat mine. Inima imi salta in piept si imi doream sa sar pe el, literalmente. Oricum, totul a decurs intr-un mod ciudat de bine.
-Haide, Vic! Nu vrei sa intarzii la prima ta petrecere de-aici!
Imi dau ochii peste cap. De cand a plecat Rebecca ma simt destul de singura, chiar daca Lizzie roieste in jurul meu in fiecare moment al zilei. O iubesc extrem de mult pe Lizzie, am ajuns sa o tratez ca pe propria mea sora, dar tot imi este extrem de dor de Beks.
-Nu ajungem prea tarziu. N-avem cum... spun eu, in timp ce imi retusez ultimul detaliu al machiajului.
Ca sa clarific acum, petrecerea asta nu e cu rochii pompoase si machiaje extrem de complicate care se scot cu spaclul. Nu. E o... chestie normala, unde te inalnesti cu toti oamenii din grupa lui Zac, si aia e.
Imediat ce las tusul negru jos, Lizzie imi cuprinde palma intr-a sa si incepe sa ma traga prin cabana pana la iesire, apoi afara din cabana, pe veranda si in cele din urma pe alee, pana la intrarea cu porti gigantice, unde trei autobuze stationeaza, asteptandu-ne. Vad oamenii stand la coada sa intre in autobuze, iar asta imi creeaza un sentiment ciudat. Lizzie ma impinge de la spate in autobuzul din mijloc. N-am ce face, nu ma pot opune, deoarece marea de oameni m-ar calca in picioare daca m-as opri.
Acel sentiment ciudat ma napadeste din nou. Imi misc capul purin si observ ca un grup de baieti, printre care se afla si Harry si Mike ne masoara pe mine si pe Lizzie din cap pana in picioare. Susotesc ceva, le pot vedea buzele miscandu-se, dar mor de curiozitate. Ce ar putea spune despre noi doua?
-Hai, să prindem locuri bune in autobuz, spune ea.
In timp ce ma ghideaza prin multime, lovindu-ma de oameni in timp ce ea ma trage de mana asemenea unei mame care isi ghideaza copilul dupa ea pentru a nu se pierde, eu ma uit de jur imprejur. Fetele sunt machiate pana la refuz, cu haine destul de elegante, ca rochii scurte si stramte sau fuste mini de blugi. Si din cate vad, eu si Lizzie suntem singurele imbracate cat de cat normal.
Timp de treizeci de minute autocarul ruleaza pe soseaua extrem de uscata. Cerul devine din ce in ce mai negru, stelele si luna dispar, iar norii gri se transforma in nori cenusii. Un bubuit puternic ma cutremura, iar stropii mari de ploaie cad pe geamuri si pe parbriz. Unii incep sa chiuie. Cred ca pentru ei asta e un motiv de fericire. Pentru mine e super naspa. Cui i-ar placea sa fie udat pana la piele, in frig, alaturi de o gloata de adolescenti? Mie una nu mi-ar placea.
-Am intrat in bucluc, spun incet.
In geam vad reflexia fetei lui Lizzie, care ma aproba cu un scuturat din cap si cu o fata destul de serioasa. Nici ei nu ii place ploaia, deoarece parul ei, ondulat, de increteste si mai rau si seamana cu un bichon caruia i-au fost puse bigudiuri.
CITEȘTI
Tabăra
Teen Fiction"Fiecare sentiment, de la durere la fericire, de la agonie la extaz, îmi aduce aminte de el. Numai Dumnezeu știe cât de mult îl iubesc și cât de mult vreau să îl simt." Victoria (Shailene Woodley) ajunge într-o tabără de vară obligată de mama ei, cu...
