Intru in sala de mese cu Mike brat la brat si Lizzie si Becca in stanga si dreapta noastra.Cum ajungem la masa noastra,ma asez intre Lizzie si Becca.Cum ziceam,nu simt nimic fata de Mike.Il cred un frate mai mare si nu vreau sa-i dau sperante ca apoi sa le spulber.
Ma priveste.Intr-un fel,acum cred in ciudata teorie a lui Lizzie legata de telepatie.
In fata mea stau doua farfurii : una cu pui cealalta cu garnituri ca porumb,mazare sau orez.Iau o bucatica mica de pui si o lingura de porumb.Cu greu inghit cateva boabe de porumb.Simt ca nu pot sa mananc pana la capat,dar azi la pranz cand m-am trezit i-am promis lui ca o sa mananc.
Ca tot veni vorba de el...Il caut in incapere.Sta la masa cu mai multi copii si rade cu ei.Stai...ala e Louis?Da,el e.In timp ce-l privesc pe Zac care rade alaturi de ei,mai iau cateva boabe de porumb de data asta cu putin pui.Zac ma observa dupa un timp si imi zambeste.
-Stim,stim,e atat de dragut cand sta cu acei copii,zice Becca.
-Ce?intreb si eu si Mike la unison.
Mike intoarce capul spre Zac,iar cand se observa unul pe altul,Zac se incrunta si se incordeaza,muschii iesind in evidenta prin tricoul negru mulat.
-Nu ma uitam la el,spun raspicat.Ma uitam sa vad daca cel de la masa e Louis.
Intr-un fel,nu-i minteam.Chiar ma intrebam daca el e.Si totusi,nu pot sa spun ca n-am schimbat cateva priviri si un zambet cu Zac.
-Si care ar fi fost problema daca ma uitam la el?intreb,fiind putin enervata.
Mike ma priveste putin incruntat ca si cum mi-ar fi zis "tu chiar ai spus asta?" iar eu ii raspund ridicand o spranceana.
-Victoria,mai tii minte ce discutie interesanta am avut noi pe tema asta?ma intreaba Lizzie pe un ton familiar,ca al tatalui meu cand bate cate un apropo.
Dau din cap,imaginea cu mine impinsa pe scarile de la intrarea in tabara de catre Amber imi apare in fata ochilor si ma cutremur incercand sa scap de ea.
Iau inca cateva boabe cu ochii inca impaienjeniti,atintiti spre un perete fara sa observ un anume lucru.Pur si simplu ma uit in gol si ma gandesc exact ca de dimineata la lucruri penibil de ciudate.
-Hai sa mergem sa ne plimbam cu barca.zice Mike.
-Cu barca?intreb eu.
-Da.Hai,o sa fie frumos!spune el in timp ce ma trage de mana.
Intr-o secunda ma trezesc alergand pe aleea principala,spre lac,alaturi de ceilalti trei adolescenti.Dar spre surprinderea mea nu o luam pe drumul normal,ci cotim spre dreapta pe o alee mai ingusta pana ajungem la un mic ponton inconjurat de barci.
-Haideti!spune Becca in timp ce se suie intr-o barca,singura cu vasle.
Fratele sau o urmeaza.Se pune in mijloc pentru a putea vasli,apoi ne suim si eu si Lizzie in fata si in spatele lui.
-De unde stiti de locul asta?ii intreb.
-De cand ni l-a aratat Zac acum sase ani,zice Mike.
-Zac?
-Da...noi aveam unsprezece ani,eu tocmai ma operasem de amigdalite si in ciuda zvonurilor ca dupa ce te operezi poti sa mananci cata inghetata vrei,eu nu puteam.Stateam cu Lizzie,Rebecca si Harry langa lac cand a venit Zac la noi.El avea saisprezece ani.Ne-a adus aici si ne-am plimbat in ziua aia pe lac aproape toata ziua.De atunci facem asta de cel putin trei ori pe vara cand venim aici.Cred ca peste doi ani o sa-mi fie dor de locul asta.
Incepe sa vasleasca.Barca se misca pe apa,in spate apa tulburandu-se datorita vaslelor.
-Si unde mergem?intreb.
-Pana aproape de padure,langa gard.
Si uite asa,Mike vasleste cu spor in timp ce-mi povesteste cum a ajuns el sa sparga un geam anul trecut cand jongla cu niste pietre de marimea unor mingi de baseball.E amuzant ca la saisprezece ani tu tot sa te intreci cu copii de clasa a patra cine poate sa jongleze cel mai bine sau cine tine mai mult pietrele pe picior.
Barca incepe sa se cutremure.
-Ce-a fost asta?intreb dupa un timp.
-Nu stiu.
Mike scoate vasla din apa.Pe fundul barcii,intr-un colt o parte este crapata.
-Ugh,Mike,tu ai observat crapatura aia?il intreb.
-Crapatura?
Se uita spre fundul barcii si,cand observa ca spusele mele sunt adevarate,ne arunca o privire crispata.
-Ajutati-ma sa vaslesc!Trebuie sa ajungem repede la ponton daca nu vreti sa inotati pana la mal.
Eu si Lizzie apucam de una din vasle si incepem sa vaslim.Simt cum ma ud la picioare,apa baltind aproximativ doi centimetrii pe fundul barcii.
-O nu,numai asta n-am facut.Sa ma mai scufund cu barca si pot sa mor linistita,zice Lizzie,aproape strigand.
Vaslim inca putin,cateva zeci de metrii,si ajungem aproape de ponton.
Apa imi ajunge aproape de glezne cand incepem sa vaslim mai tare.
-Hai,hai,hai,mai e putin,nu te scufunda acum,spune Mike soptit,ca si cand ar vorbi cu barca.
In mai puti de un minut barca se loveste de ponton,iar eu sar prima din aceasta masinarie aducatoare de moarte.
-Aleluia!strig eu.
Ma pun pe iarba,pe burta.Inchid ochii si inspir usurata.
-Cum zicea Lizzie,trebuia sa ma mai scufund cu barca si puteam sa mor linistita.
Mike rade de data aceasta.
Soarele apune incet.Ma intreb cat este ceasul.Oare e trecut de ora opt?
Ma invart pe spate,cu fata spre cer.Cerul rozaliu al serii arata ca cel din California,in zilele fierbinti.Pentru un moment uit ca suntem in Regatul Unit si imi aduc aminte de zilele cand stateam pe plaja pana tarziu si priveam cum apune soarele.
-Hei,puteti sa plecati.Vin eu mai tarziu.
-Bine.Noi mergem la Becca in cabana.Ne gasesti acolo.
Nu le mai dau atentie.Continui sa ma uit cerul ce prinde o culoare visinie,incet incet devenind aproape negru.Pentru un moment gandul imi zboara la el.Dar dispare imediat si raman iar in ceata,fara niciun raspuns legat de intrebarile pe care mi le-am pus cand gandul mi-a zburat la el.
CITEȘTI
Tabăra
Ficțiune adolescenți"Fiecare sentiment, de la durere la fericire, de la agonie la extaz, îmi aduce aminte de el. Numai Dumnezeu știe cât de mult îl iubesc și cât de mult vreau să îl simt." Victoria (Shailene Woodley) ajunge într-o tabără de vară obligată de mama ei, cu...
