Picaturi reci de apa curg pe pielea mea fierbinte. Stau asezata pe margineaa cazii, privind pur si simplu in gol. S-au intamplat prea multe, trebuie sa iau o pauza de la toata tarasenia asta. Ma ridic incet si ma pun in fata oglinzii. Parul meu blond sta pleostit pe umeri, fiind inca ud. Pielea mea este putin bronzata, spre deosebire de saptamanile trecute cand era alba ca laptele. Obrajii mei nu mai sunt atat de supti, ci sunt pufosi, asemenea cocoloaselor de vata. E o diferenta vizibila, dar mie nu mi se pare ca e ceva schimbat la mine. Sunt aceeasi fata de acum cateva luni. Sau... poate asta cred doar eu.
Ies din baie inca imbracata in prosop. Picioarele mele ude calca pe podeaua din lemn, care scartaie sub greutatea mea. Deschid usile dulapului imediat ce ajung in fata lui. Ma holbez la continutul sau, la hainele mele colorate, la adidasii aruncati prin spate, la tot ce e al meu. Pana acum nu mi se parea ca am atatea haine, dar acum mi se pare ca sunt o gramada.
-Vic... Dumnezeule!
Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai rapid si tresar. Imi prind prosopul mai strans si imi infasor mainile in jurul corpului. Zac sta in fata mea si se uita destul de uimit. Ma masoara din cap pana in picioare, incercand sa gaseasca ceva cat e cat interesant. Ei bine, nu va avea ce sa vada, nu cad asa usor in plasa lui.
-Pentru numele Celui Sfant, bate si tu la usa inainte sa intri, ii spun, trecandu-mi o mana prin par.
-Iar tu ai face bine sa te imbraci prin camera, nu stii cine poate intra, spune el.
Tonul sau imi sugereaza ca ii pasa, ca nu vrea sa ma vada altcineva, dar eu nu il cred catusi de putin. A spus tot ce a spus cu gura lui, chiar daca Adam mi-a spus in fata ca el l-a pus sa zica toate tampeniile acelea.
-Vai ce protector esti tu.
Nu incerc catusi de putin sa fiu batjocoritoare. Chiar deloc. Pur si simplu e o afirmatie pe care voiam s-o spun, pe care am tanjit sa i-o spun in fata. In schimb, el se uita crucis la mine, incercand sa-si dea seama de ce am spus asta. Dar bine-nteles ca stie. Stie foarte bine ce a spus, fara sa-i amintesc eu.
-Ce-i cu tine, Victoria? De ce esti asa?
Imi dau ochii peste cap cat se poate de evident. Stiu ca gestul asta il enerveaza la culme, dar eu n-o fac cu intentie. Pur si simplu imi manifest frustrarea capatata din urma incercarii lui de a fi nevinovat.
-Stii prea bine de ce sunt asa. Doar sunt o pustoaica.
Mijeste ochii. Ochii sai sclipesc de furie. Cand isi da seama ce se intampla, face ochii mari si ma fixeaza. Isi trece mana prin par, apoi se apropie de mine. Suntem la cativa centimetrii unul de altul, iar eu simt ca ma topesc cand ii simt respiratia mangaindu-mi obrajii.
-Stii ca esti o fraiera, nu? imi sopteste el la ureche.
-Nu sunt fraiera! strig eu.
-Bine-nteles ca esti, daca tu chiar ai crezut ce-am spus eu atunci. Acum, ma lasi sa-ti explic ce s-a intamplat?
-Uimeste-ma, n-am nimic mai bun de facut.
Ma asez pe marginea patului, picior peste picior, cu mainile in san. El se avanta in explicatii, care par cat de cat coerente si adevarate, dar nu stiu daca sa il cred sau nu. La fel de bine poate sa ma minta, poate chiar a spus de-adevaratelea tot ce i-a spus.
-Acum intelegi? ma intreaba el la sfarsitul discursului sau extrem de lung.
Inca stand in pat, in aceeasi pozitie de mai devreme, ridic o spranceana si ii spun:
-Ma mai gandesc daca te iert.
El se aseaza in genunchi in fata mea. Imi zambeste o secunda, apoi imi cuprinde barbia intre degetele sale si ma saruta. Nu ma sinchisesc din prima sa ii intorc sarutul, dar apoi sunt cuprinsa de caldura imprastiata in mine de buzele sale si de sentimentul de bucurie si il sarut cu patima.
-Esti o fraiera, imi spune el imediat ce ne despartim.
-Uite cine vorbea, spun eu, ridicandu-ma.
Dar nici nu apuc sa ma ridic cum trebuie, ca el se arunca peste mine si ma tranteste in pat.
-Zac! Esti un idiot!
-Si tu-mi mananci mie zilele, dar nu ma vezi plangandu-ma, spune el, sarutandu-ma pe frunte.
Fiecare gest al lui ma face incet-incet sa vreau sa-l iert, de tot. Sa fiu din nou fata aceea prostuta care-l credea, indiferent daca ma mintea sau nu, sa il vrea exact cum e. Si sper ca voi reusi sa fac asta in cel mai scurt timp.
-Nu stiu ce-mi, faci, Victoria, dar m-ai vrajit, imi spune el, mangaindu-ma pe spate. Ma faci sa te iubesc din ce in ce mai mult pe zi ce trece, ma faci sa te vreau din ce in ce mai aproape, ma faci sa vreau sa te sarut tot timpul. Si stiu ca esti suparata pe mine, dar nu ma deranjeaza. Ba chiar si cand esti suparata pe mine te iubesc, pentru ca vreau sa-ti fac orice doar ca sa nu mai fii asa, imi spune el, sarutandu-ma e frunte.
Asta. Toata asta ma convinge ca merita sa il iert. Merita, chiar daca e posibil sa minta. Totusi, a nascocit chestia asta, care e posibil sa fie doar pentru mine. Il privesc in ochi si ii zambesc. Simt o caldura cumplita care ma face sa ma bucur si mai tare cand ii vad ochii sclipindu-i de bucurie.
-Te-am iertat, Zac.
-O, Doamne, n-o mai ziceai odata! spune el, apoi ma saruta pentru a miliarda oara.
Zambesc peste buzele sale, apoi ii raspund. Se dezlieste de mine pentru cateva secunde doar ca sa ma analizeze.
-Ar trebui sa te imbraci, daca vrei sa mai pleci de-aici, imi spune el.
Ma incrunt.
-Atunci pleaca! spun, impingandu-l.
Surade. Pare bucuros. Bine-nteles ca este, din moment ce l-ai iertat imi spun eu dupa putin timp.
-Stai, Zac! Am uitat sa te intreb ceva! strig, fix inainte sa iasa pe usa.
Se intoarce cu fata spre mine, jumatate fiind afara. Parul ii sta pe o parte, partea inclinata a capului, iar mainile lui se joaca cu clanta.
-Ce s-a intamplat cu Adam?
Strange clanta in plame, apoi o lasa libera. Isi umezeste buzele incet.
-Sa zicem ca... eu si Robert am avut grija de el pentru o buna bucata de timp.
Inchide usa cu putere si ma lasa singura in camera. Cuvintele lui imi raman intiparite in minte. Eu si Robert am avut grija de el. Nu vreau sa stiu la ce s-a referit cand a spus asta.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SAAAAAAAAAAAAAALUTARE OAMENI BUNI! Capitol nou, yay!
Am doua vesti, una buna si una rea: cea rea-cartea mai are doar 4-6 capitole
cea buna-suntem pe locul #89 in categoria „fictiune adolescenti"
*PARTY HAAAAAAARD*
CITEȘTI
Tabăra
Teen Fiction"Fiecare sentiment, de la durere la fericire, de la agonie la extaz, îmi aduce aminte de el. Numai Dumnezeu știe cât de mult îl iubesc și cât de mult vreau să îl simt." Victoria (Shailene Woodley) ajunge într-o tabără de vară obligată de mama ei, cu...
