Tabăra

VI-Prima întâlnire

Încă sunt agitată de la venirea Rebeccăi. Probabil nu ar trebui să fie așa, dar afecțiunea ei fată de iubitul meu mă neliniștește foarte tare. Bucuria aceea de pe faţa ei, zâmbetul satisfăcut și roșeaţa din obrajii ei mă fac să-mi ies din pepeni. Nu mă deranjează faptul că simte ceva pentru el atâta timp cât nu se bagă între noi.

-Hei, Vic, mai ești cu noi?

Rebecca își flutură mâna prin faţa mea în timp ce mă întreabă asta. Nu o bag din prima în seamă, dar când își pune mâna pe umărul meu și începe să-l zgâlţâie frenetic îmi dau seama că trebuie să îi răspund.

-Ești okay, Vic? De când am ieșit din cafenea ești extrem de tăcută.

Doar dau din cap, cu privirea pierdută undeva, în depărtare. Iar asta o bucură pe Rebecca, deoarece poate începe din nou să trăncănească despre Dumnezeu știe ce tâmpenie. Nu zic că nu îmi place s-o ascult, ba ador să ascult lumea, mai ales pe ea, dar nu sunt în starea potrivită să o ascult pe ea cum înșiră amintiri de vara trecută.

-Acum, povestește-mi despre ce e între tine și Zac! spune ea.

Încearcă să zâmbească, dar nu pare prea fericită. Își face datoria de prietenă, asta e sigur.

Eu încep să îi povestesc despre ceea ce s-a întâmplat după ce ea a plecat din tabără. Despre sărutul nostru la petrecere. Despre chestia făcută de Adam. Despre lunile petrecute în singurătate și despre nopţile plânse non-stop. Apoi, ajung la petrecerea de ziua mea. La cea mai frumoasă noapte din viaţa mea.

-Vai, nu-mi spune! S-a întâmplat ce cred eu?

Scoate un ţipăt piţigăiat, apoi râde. Nu pare râsul ei, dar din nou, își face datoria de prietenă. Ea chiar crede că nu îmi dau seama de falsitatea asta? Oricum, e un gest extrem de frumos din partea ei. Apreciez asta.

-Ce? Crezi că după asta am făcut sex? Nu, chiar deloc. A fost minunată acea noapte, dar nu s-a întâmplat.

Rânjesc pentru o secundă când îmi aduc aminte de prima noastră întâlnire oficială. Atunci chiar că s-au întâmplat lucruri.

-Dar nu mi-ai spus ceva: cum a fost prima voastră întâlnire?

Exact de ce vorbeam. Mă îmbujorez pentru o secundă, amintindu-mi momentele alea.

***

-Grăbește-te, Vic! Plouă ca naiba afară!

Îmi trec rapid o mână prin păr. M-am gândit să îl mai tund, având în vedere că este extrem de lung. Dar Zac nu mă va lăsa în veci să fac asta.

-Vin imediat! strig eu.

Trec pragul ușii principale, iar aerul rece îmi mângâie faţa și îmi înfoaie părul. Urâtă noapte mi-am ales să port rochie!

Zac stă pe verandă, cu un buchet de trandafiri albi în mână, ca cel pe care mi l-a lăsat în tabără pe preșul din faţa cabanei. Câte amintiri minunate!

-Arăţi minunat! spune el, cu un zâmbet imens pe faţă. Hai să mergem!

O luăm amândoi prin ploaie, totuși cu o umbrelă deschisă deasupra noastră, spre mașina lui. Ca un adevărat domn, îmi deschide ușa, iar eu intru. El înconjoară mașina, apoi intră la rândul lui. Pornește mașina, iar, încetul cu încetul, aceasta pornește pe carosabilul umed.

După o vreme, am ajuns în faţa unui restauran imens, foarte elegant. Se pare că nu a fost o idee chiar atât de proastă să aleg o rochie în seara asta.