Acum am in gand mai mult ca oricand ca trebuie sa clarific ceva cu Amber. De doua zile se tot uita urat la mine si mi-e frica de faptul ca ar putea ajunge si mai departe.
Pasesc pe aleea pavata spre terenul de sport. Nu stiu ce au de gand sa facem azi, dar cred ca vom afla.
In jurul meu toti se foiesc si susotesc. Nu ma intereseaza ce se intampla. Pur si simplu contiunui sa merg spre teren.
Inca am impresia ca ceea ce am vazut ieri, tatuajul lui si discutia, au fost doar in imaginatia mea, ca visul in care ma arunca in prapastie. Stiu ca frica mea este cu totul ilogica dar nu stiu ce pot face sa scap de ea. Sper doar ca dupa discutia pe care am de gand s-o port cu Amber totul se va opri. Dar nu stiu cand am de gand s-o port si ce o sa-i zic.
Pe teren sunt doar cateva persoane. Toate sunt in jurul lui Zac care pare sa spuna ceva important. Ma apropii incet de ei si ascult.
-Nu putem face asta...
Aud cateva bucati din conversatia lor: "Nu nu putem sa anulam acum." ,"Da dar nu e asa..."
Ma intreb oare despre ce vorbesc? Nu, n-ar trebui sa-mi pese.
In schimb ma intreb unde e Rebecca. De doua saptamani, de cand ne-am intors din padure, n-am mai vazut-o. Atat de rau se simte incat nu vine nici la vreo masa? Nu stiu, nu stiu.
Ma indepartez de acel grup, prefacandu-ma ca n-am auzit nimic. Teoretic e adevarat, pentru ca n-am inteles nimic.
Firul gandurilor imi zboara incet si ochii mi se impaienjenesc. Inca nu imi vine sa cred ca Zac ar putea avea tatuajul acela, ca Amber chiar ar putea planui o astfel de brutalitate fara sa-i fi facut in realitate ceva atat de oripilant incat sa se gandeasca la o astfel de pedeapsa crunta. Si atunci imi pica fisa: sunt o idioata. Nu are cum sa faca asta, nu? Suntem inconjurati de oameni mai tot timpul, iar, sa fiu extrem de sincera, nu cred ca ea chiar ar face asta. Stiu ca e o... tipa fara scrupule si ca ar fi in stare de orice, dar nici chiar asa, nu?
-Liniste, va rog!
Vocea limpede a lui Zac ma face sa ma cutremur. Numai auzindu-l iti imaginezi statura sa impunatoare, muschii care se incordeaza, ochii care te privesc intr-un mod extrem de impunator, care te obliga sa ii oferi respect neconditionat. Nu sunt de mult timp aici, nu il cunosc la fel de bine ca alti oameni de aici, iar din putinele conversatii pe care le-am avut n-am reusit sa scot nimic de la el. Si totusi, de fiecare data cand il vad, ii aud vocea, imi doresc sa il cunosc mai bine, sa aflu totul despre el.
-Multumesc. Ati aflat, cu siguranta, despre petrecerea de saptamana viitoare, in care anuntam punctajele din prima etapa.
Susoteli se aud din spatele meu, de la un grup de pusti, care mi se par destul de fandositi. Nu stiu, e doar parerea mea. Apoi, parca toata lumea o ia razna si incep sa susoteasca despre diferite lucruri, facandu-ma sa ma simt singura, neavand pe nimeni langa mine.
-Daca faceti harmalaie n-am sa va pot anunta si o sa va pregatiti degeaba.
Toata lumea tace, fiind putin surprinsa de partea cu pregatitul degeaba.
-Revenind, petrecerea va fi amanata din cauza unor probleme cu personalul, dar si cu locatia petrecerii. Este posibil sa putem remedia acest inconvenient pana peste doua saptamani sau trei, dar nu putem promite nimic.
Tacerea persista cateva secunde care ma apasa, apoi toata lumea incepe sa vorbeasca in cor, strigandu-si nemultumirea. Totul o ia razna, iar strigatele.grupului nemultumit te pot surzi in cateva secunde.
-Liniste!
Strigatul meu atrage atentia tuturor, facandu-ma sa par o ciudata. Cativa pusti se uita urat la mine, mijind ochii si zambind stramb. Acum chiar par o disperata dupa atentie.
CITEȘTI
Tabăra
Ficção Adolescente"Fiecare sentiment, de la durere la fericire, de la agonie la extaz, îmi aduce aminte de el. Numai Dumnezeu știe cât de mult îl iubesc și cât de mult vreau să îl simt." Victoria (Shailene Woodley) ajunge într-o tabără de vară obligată de mama ei, cu...
