XXII-Despre noi

1.7K 104 0
                                    

Ochii sai caprui ma privesc din cap pana in picioare. Ma simt putin stanjenita, dar nu asta e problema aici. Problema este ca suntem in mijlocul taberei, la departare de cativa metri, iar eu nu il pot imbratisa, nu ii pot sari in brate, nu il pot saruta. Iar buzele mele tanjesc dupa gustul dulce al buzelor sale si inima mea tresalta plina de bucurie cand imi amintesc fiecare moment de dupa mica noastra "excapada". A fost mult mai grijuliu cu mine, iar de fiecare data cand a avut ocazia, m-a alinat, m-a facut sa ma simt mai bine.

Dar nu voi putea uita niciodata discutia noastra de acum cateva zile.

*Cu patru zile in urma*

Sunt nerabdatoare. Zac m-a chemat aici, acum cateva ore. Nu stiu ce vrea sa-mi zica sau de ce tocmai aici.

Pasi mari se aud in spatele meu. Inima incepe sa bata din ce in ce mai tare si simt extazul cum imi circula prin vene. E incredibil cat de multe sentimente imi poate trezi acest baiat, mai ales ca il cunosc de atat de putin timp. Mirosul sau imbietor, de scortisoara amestecata cu mosc si alte arome, imi face pielea sa se zbarleasca si fiori electrici imi sageteaza sira spinarii si circula din ce in ce mai rapid din varful degetelor pana in stomac si inapoi.

Mainile sale imi incojoara talia micuta, iar buzele sale imi saruta tandru obrazul. Acei fiori revin si imi dau seama ca asta nu ajunge unde trebuie. Imi dau seama ca el acum ma poate amagi, doar ca sa profite de credibilitatea mea, sau chiar de altceva. Dar, la naiba, de ce nu? Cui strica sa se mai lase dus de val? Si stiu ca e posibil sa plec cu inima franta si cu cioburi din ea in buzunare acasa, dar nu asta conteaza. Nu imi pasa.

-De ce m-ai chemat aici? il intreb, in timp ce el imi da drumul din bratele sale.

Il vad cum isi musca buza inferioara. E stresat. Imi pot da seama de asta de la o posta. Ii e greu sa imi spuna de ce m-a chemat. Si imi mai pot da seama ca e ceva delicat, iar frica de esec si de suferinta ma cuprinde. Acum sunt in complet contrast fata de ce ziceam mai devreme.

Se aseaza pe marginea lacului, cu picioarele atarnandu-i peste apa. Imi face semn sa ma asez langa el.

-Vic...

"La dracu'! Asta nu e de bine" imi spun, apoi inghit in sec.

-Ceea ce urmeaza sa-ti spun e foarte important si am nevoie de intelegerea ta. Dupa tot ceea ce s-a intamplat, vreau sa stii ca tin la tine. Stiu ca te cunosc de o afurisita de luna, dar, sa fiu al naibii, m-ai dat complet peste cap. Si nu intr-un mod rau. Oricum, vreau doar sa te rog ceva.

Face o pauza scurta in care inghite si el in sec, marul lui Adam ridicandu-se si coborand rapid. Pauza asta ma sperie cat de cat.

-Vreau sa te rog sa... sa iti pastrezi afectiunea pentru tine cat timp e lume in jur. Nu vreau sa creada toti ca esti favorizata doar pentru ca suntem... mai apropiati.

Dau din cap in semn ca am inteles. Si chiar am facut asta. Totusi, nu sunt vreo disperata si necrofila pe de-asupra.

*Acum*

Il vad cum se indeparteaza de mine. Imi doresc cu ardoare sa il pot lua in brate si sa ii spun ca e un fraier, ca putea sa aleaga pe oricine, si el m-a ales tocmai pe mine. E impresionant de-a dreptul, deoarece am ajuns prima alegere a cuiva, tocmai din fundul listei.

-Vic! Asteapta-ma!

Ma opresc, apoi ma intorc pe calcaie pentru a descoperi ca Mike era cel care ma striga. Ii zambesc prieteneste, iar in momentul in care se apropie de mine ii intind bratele pentru a-l imbratisa. La randul sau isi intinde bratele si ma cuprinde cu ele. Simt caldura imprastiata de el si ma fac comoda in ele. E un sentiment placut, dar nu e acelasi care ma cuprinde cand Zac isi infasoara bratele lungi si puternice in jurul meu, sau cand imi saruta obrazul cu buzele sale moi si perfecte. Si nici nu se apropie. E la departare, cu desavarsire, si nu prea cred ca Mike va ajunge prea curand la el.

TabăraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum