Tabăra

II-Prezenţa

Îmi trag repede pe mine o pereche de pantaloni și mă încalţ cu prima pereche de teniși care îmi iese în cale, apoi încep să alerg spre ieșire. Continui alergatul meu spre sala de mese și în afara cabanei, deoarece am întârziat. Zac a încercat de câteva ori să mă trezească, dar eu, nefiind o persoană matinală, am rămas în pat până când mi-am dat seama cât de târziu este.

Intru în sala de mese asemenea unei vijelii, trântind ușile după mine. Bâjbâi spre masa la care voi sta cu prietenii mei, în capătul celălalt al sălii. Mă împleticesc până acolo, încă fiind copleșită de somn.

-Unde ai fost, Vic? mă întreabă Lizzie când ajung la masă.

-Am dormit prea mult. Săracul Zac a încercat să mă trezească, dar nu m-am sinchisit.

Chiar dacă nu-i văd faţa lui Zac, eu fiind în spatele lui, știu că zâmbește. E imposibil să nu zâmbească.

Înainte să mă așez la masă, mă aplec spre Zac și îi ofer un sărut pe obraz, apoi îmi trec nonșalant o mână prin păr, care acum este până la umeri. Îmi trec picioarele peste bancă și mă așez fix lângă iubitul meu. Doamne cât de bine sună: iubitul meu.

-Ai dormit bine? mă întreabă el, cuprinzându-mi mâna într-a sa.

Dau din cap în semn că da, în timp ce înșfac o felie de pâine prăjită din mijlocul mesei. Nu prea mi-e foame, dar știu că Zac se va supăra dacă nu mănânc. Lui nu i-a convenit niciodată nimic dacă nu a fost făcut așa cum vrea el. Deja m-am obișnuit.

-Mănâncă și asta. E delicios.

Îmi întinde un castron portocaliu, plin cu iaurt și niște bombonele albastre, care la rândul lor colorează iaurtul. Iau o gură din ciudata mâncare, iar gustul dulce al bomboanelor în contrast cu cel acrișor al iaurtului îmi mângâie papilele gustative. E una din cele mai bune chestii pe care le-am gustat.

-Mă așteptam să-ţi placă, îmi șoptește el, trecându-mi o șuviţă de păr pe după ureche.

Îi zâmbesc, apoi continui să mănânc absentă. După puţin timp îl observ pe Zac uitându-se la ceasul de pe încheietură. Se încruntă prima dată. Imediat, expresia calmă îi revine pe faţă. Îmi cuprinde mâna într-a sa și-mi spune:

-Hai, trebuie să mergem.

Dau din cap în timp ce mă ridic, apoi, în faţa ieșirii, îl aștept.

-Atenţie! spune el. În 10 minute începe prima activitate, unde vă veţi întâlni coordonatorii. Vă urez succes și distracţie plăcută!

Apoi ieșim amândoi din sala de mese. Chiar dacă nu am vrut să iau în seamnă, nu am putut să nu observ cum unele fete mă ucideau din priviri. Și știu și de ce. E de la sine înţeles de ce, nu trebuie să explic eu. Și, vai, nimeni nu știe cât de bine îmi pare că ele mor pe interior, dorinu-mi iubitul, iar eu îl am zi de zi, lângă mibe, fără pic de efort.

***

Intrăm amândoi, ţinându-ne de mână, în sala de sport, unde va avea loc prima activitate a grupei. Eu și Zac am primit aceeași grupă, cea de șaptesprezece ani, cea în care am fost și eu acum un an. Sunt fericită deoarece coordonăm amândoi aceeași grupă, iar eu nu sunt sigură că puteam să am grijă singură de o adunătură de oameni.

Ne ducem amândoi în capătul sălii și așteptăm ca lumea să se strângă în jurul nostru. În scurt timp sala se umple, iar noi doi suntem gata să ne prezentăm.

-Eu sunt Zac. Anul acesta voi fi coordonatorul vostru, mă voi baza pe domeniul sportiv, fiecare probă legată de acest domeniu fiind evaluată de mine. Iar ea este logodnica mea, Victoria.