Asta e ultima zi. Ultima data cand voi pasi pe aceaste alei, ultima data cand voi privi apusul de pe marginea lacului, ultima data cand il voi mai tine pe Zac de mana. Bine-nteles ca acum, in ultima zi, nu ne vom desparti. Nu. Pur si simplu vom petrece ca si cum ar fi una obisnuita, ca si cum maine inca voi fi aici si il voi strange in brate cu putere de fiecare data cand va pofti inima mea.
Focul cald de tabara ma incalzeste, compensand cu racoarea noptii de august. Privesc reflexia lunii in apa limpede a lacului si un fior rece ma cuprinde. Ma cutremur incet, fara sa vreau. Zac, care sta in stanga mea, ma cuprinde in brate.
-Iti vine sa crezi ca vara s-a terminat? ma intreaba el.
Eu doar scutur din cap. Bine-nteles ca nu-mi vine sa cred. La inceput abia asteptam sa ajung acasa, la prietenii mei, la familia mea. Dar acum vreau doar sa raman aici tot restul vietii mele, alaturi de Zac. Si stiu ca toate astea par dorinte puerile, dar asta e ceea ce vreau.
Stand inca in bratele lui, ma ghemuies si mai mult, imi pun capul pe pieptul sau, iar el isi infasoara bratele si mai strans in jurul meu. Acum, fiind ultima zi de tabara, toata lumea a aflat ca eu si Zac am fost impreuna, si inca suntem. Acum nimeni nu poate spune ca m-a favorizat, pentru ca n-a fost asa. Ar fi cea mai mare minciuna pe care as auzi-o vreodata.
-Esti bine, Vic? ma intreaba el incet.
Oftez incet. Gandurile mele zboara prin cap, amestecandu-se si facandu-ma sa devin confuza. Imi scot o mana din stransoarea sa si ii cuprind mana. El, fara ca macar sa se uite la mine sau ca macar sa se intrebe ce fac, isi impleteste degetele cu ale mele.
Chiar daca am trecut prin multe, am ajuns sa ne completam. Stim ce vrea celalalt numai uitandu-ne unul altul. Si stiu ca pare ireal, ba chiar pueril, dar chiar asa este. Am ajuns sa tin extrem de mult la acest baiat si ma jur, nu-l pot parasi. Chiar daca as incerca, as da gres. As esua din a doua secunda.
-Da. Doar ca... mi-e destul de frig, ii spun.
Stand asa, el tinandu-ma in brate, eu lasandu-ma prada bratelor sale puternice, incep sa ma joc cu inelul de pe degetul sau. Din fericire, el nu observa, fiind la fel de prins in ganduri ca si mine. Degetele noaste unite sunt perfecte, ca si cum ar fi un intreg, sau doua piese de puzzle imbinate pentru a forma o imagine noua.
-Stii ca trebuie sa vorbim, nu? ma intreaba el.
Oftez din nou. Stiu, stiu, stiu. Si pot jura ca e vorba despre despartirea de maine. O sa rupa totul, stiu asta. Dar logic ca nu are cum sa fie altfel. De maine voi pleca acasa, departe de el si de noii mei prieteni, departe de imbratisarile sale calde si de saruturile dupa care am tanjit, tanjesc si voi tanji foarte mult timp. Ma doare numai gandindu-ma la asta, dar stiu ca trebuie sa se intample. Odata si odata, iar acest odata este in seara asta sau maine.
-Da. Dar nu acum. Maine. Acum.. hai doar sa ne bucuram de timpul ramas, ii spun, lasandu-ma pe spate.
El doar incuviinteaza. Presupun ca si lui ii va fi dor de mine, dupa cum ma strange in brate si toate cele. Iar eu ma bucur. Asta e o dovada ca el chiar simte, ca nu ma vrea departe de el sau ca nu vrea sa-l parasesc. Sincera sa fiu, chiar imi doresc sa-l intreb asta. Dar asta, doar ca sa ii spun la final ca totusi mie imi va lipsi extrem de tare.
Imi indrept din nou ochii spre foc. Flacarile sunt alimentate de lemne imense, mult mai inalte ca mine. Scantei portocali asemena razelor soarelui se ridica incet spre cer, ca niste licurici nazdravani dornici de aventura, iar apoi se sting incet si coboara spre pamant, gasindu-si sfarsitul pe pamantul rece. Imaginea aceasta este spectaculoasa, nu m-as putea opri din privit. Pentru un moment, toata asta ma invaluie intr-o vraja alimentata de dorinta mea arzatoare de a ramane aici, si ca intr-o licarire, imi imaginez ca sunt aici doar cu Zac, uitandu-ne unul in ochii celuilalt, fara ca cineva sa ne deranjeze. Pur si simplu, noi doi, cu focul in fata si cu lumina lunii licarind in spate, cu lacul linistit in dreapta noastra si cu frumusetea naturii in jur. Dar totul este distrus de un murmur, un fosnet, o miscare.
CITEȘTI
Tabăra
Teen Fiction"Fiecare sentiment, de la durere la fericire, de la agonie la extaz, îmi aduce aminte de el. Numai Dumnezeu știe cât de mult îl iubesc și cât de mult vreau să îl simt." Victoria (Shailene Woodley) ajunge într-o tabără de vară obligată de mama ei, cu...
