Tabăra

XIV-Inapoi in tabara

Calc pe aleea pavata care duce spre centrul taberei.Rucsacul meu pare mai greu acum,la intoarcere,decat la plecare.Sau poate e doar de la oboseala.

Ochii ma ustura si vreau sa ma arunc in pat si sa dorm.Dar n-am norocul asta.Trebuie sa ma duc sa o vad pe Rebecca.Ea a stat in tabara cat timp noi am fost in padure.E racita si eu trebuie sa verific daca e bine.

Lizzie vine langa mine si isi loveste incet umarul de al meu.Zambim amandoua si inaintam dupa restul grupului.Ma uit dupa Mike.Sta cu Harry si David,dar pare abatut.Ma intreb ce-a patit?Dar nu il intreb.Ci pur si simplu las ideea sa ma macine pana uit de ea.

-Ok,zice Zac,am ajuns.Ne vedem la cina.Dupa cina veti veni la focul de tabara pentru a va anunta in ce ordine o sa intrati la test.Sunteti liberi.

Imi ciupesc baza nasului.Maine trebuie sa trec printr-o anume proba,pe care o trag la sorti,si sa arat ca eu chiar ma pricep la acea activitate.

Ii fac semn lui Lizzie si ii spun:

-Ma duc sa vad ce face Rebecca,ma intorc imediat.

Incuviinteaza.Se intoarce cu spatele si pleaca spre cabana ei.

Eu imi vad de drum.Cotesc la stanga spre cabana numarul sase,cabana Rebeccai.Cand ajung pe veranda ciocnesc in usa,dar nu astept un raspuns si intru neinvitata.

Sta in pat,infasurata in asternuturi pana la gat.Are ochii umflati si pielea alba ca laptele.Sub ochi are cearcane movalii spre albastru.Oare asa arat si eu cand sunt bolnava?Cred ca nu.

-Hei!spun in timp ce ma asez pe marginea patului,langa ea.

Deschide ochii mai larg si se uita la mine.Fata ii este intepenita,dar se chinuie si buzele i se curbeaza intr-un zambet putin chinuit,dar totusi prietenos.

Tuseste apoi imi spune:

-Hei!

Vocea ii este harjaita,si tuseste din cinci in cinci secunde.Cand vorbeste riduri de durere ii brazdeaza fata.

-Cum,tuseste ea,a fost in padure?

Ii zambesc,colturule gurii parca ajungandu-mi pana la urechi.

-Bine.Cred ca n-a fost cea mai buna excursie a mea,dar cred ca restul s-au distrat.

Ma priveste cu o oarecare curiozitate,dar nu ma intreaba nimic.Ramane pur si simplu ca o stana de piatra.

-O sa vin si mai tarziu.Daca ai nevoie de ceva,sa-i spui lui Mike sa ma cheme,bine?

Se chinuie in continuare sa-mi zambeasca.Incuviinteaza cu o miscare rapida din cap.Se intoarce pe partea cealalta.

Imi iau rucsacul de pe scaunul din colt si ies.Merg drept in fata pana la cabana mea.Intru,trantind usa cu putere in spatele meu.Imi arunc ghiozdanul in mijlocul camerei pe covor.Intru in baie,rapid.Dau drumul apei la dus,picaturi de apa fierbinte cazandu-mi pe palme si pe maini.

Dupa zece minute opresc apa si ies din dus.Ma schimb in cateva minute si ma duc in fata oglinzii.Parul meu e ud.Picaturi de apa imi curg din par si le sterg cu un prosop.Il pieptan si incet incepe sa se usuce.Imi vad reflexia in oglinda si imi raspund la intrebarea pusa in cabana: nu,nu arat ca Becca cand sunt bolnava.Arat ca ea mereu.Fata este alba ca varul,cearcane movalii poposesc sub ochii mei caprui si ma chinuiesc sa zambesc.Imi trec mana prin par si ma uit o ultima data in oglinda.Imi pare rau c-am facut-o.

Ies din baie.Parul meu s-a uscat de tot.Imi trec din nou mana prin el si oftez.Ma pun in pat,cu fata spre geamul din lateral.Mai e mai putin de o ora pana la cina,am timp sa ma gandesc la tot ce-mi trece prin minte.

Dar un gand imi strafulgera mintea.Oare toti ma vad zilnic asa cum m-am vazut eu azi,in oglinda?Palida,obostia,slaba,vulnerabila?Si daca asa e,incearca sa ma protejeze sau sa ma faca sa sufar ca sa ma vada cum ma doare,sa imi vada vulnerabilitatea?Daca as stii raspunsul,acum n-as mai fi in ceata in urma lucrurilor pe care am trecut.

O lacrima imi curge pe obraz,dar o sterg repede.Stiu ca nimeni nu ma vede daca plang,dar nu vreau sa fiu o tinta usoara.Nu vreau sa fiu bataia nimanui de joc.Nu vreau sa fiu calcata in picioare.

-Dar e greu sa nu te calce lumea in picioare daca esti asa slab...imi spun in soapta,cat sa ma aud doar eu.

Imi spun mie de cateva ori sa nu plang,sa nu ma duc la masa cu ochii umflati,dar o parte din mine nu ma asculta si lasa cateva lacrimi sa-si faca de cap pe obrajii mei care dogoresc.

Aud pasi venind spre usa,pe veranda.Intr-o fractiune de secunda sterg lacrimile si ma ridic in capul oaselor.Usa se deschide si din spatele ei apar Lizzie,Mike si Harry.

-Ai dormit?ma intreaba Lizzie.Ai ochii umflati.

Ma uit la ea si zambesc.Sper doar ca zambetul sa nu para prea chinuit.

-Da,am atipit,spun in timp ce casc.

Sper doar sa fiu destul de credibila.

-Hai,incalta-te.Mergem sa mancam.

Ridica un pumn in aer si rade zgomotos.

Imi iau tenisii de langa pat si le leg sireturile.Ii prind de brat pe Harry si Lizzie si ii trag spre iesire.

-Hai,mor de foame!spun eu.

Ajungem in sala de mese.E destul de aglomerata.Ma intreb de ce.

Ne asezam la masa noastra,eu stand fata in fata cu Mike.Nu stiu de ce fac mereu asta,dar incep sa-l caut pe Zac in sala.Sta la alta masa,putin mai departe de Adam.Oare s-au certat?El ma priveste cateva secunde.Imi zambeste,dar zambetul nu i se reflecta si in ochi.Ii intorc zambetul.Ma zgaiesc la el cateva minute,pana imi dau seama ca nu am venit in sala de mese sa ma holbez la el ca o ciudata,pentru ca asta pot sa fac si in orice alt loc din tabara.