Tabăra

VI-Eu sau ei,nicio cale de mijloc

-Au!exclam eu.

Zac imi sterge ranile,iar mici piscaturi imi strabat corpul cand bandajele cu spirt medicinal imi ating zgarieturile.

-O,nu te mai plange atat,nu cred ca doare asa tare.

Asa e,doar ca exclamatiile de durere ies din gura mea fara sa vreau.

-Te mai doare piciorul?ma intreaba el.

-Putin...

Imi pune un plasture pe zgarietura de pe mana.

Expresia sa de gheata ma face sa ma incrunt.

-De ce esti mereu asa serios?il intreb.

-Ce te face sa crezi ca ti-as raspunde?

-Pentru ca...nu stiu.Dar vreau sa-mi raspunzi.

-O sa o fac.Alta data.

-Serios,Zac?Iti place sa ti oamenii in suspans?

-Nici la asta n-o sa-ti raspund,sa stii.

-Esti imposibil!exclam eu.

Ma priveste,apoi pufneste in ras.

-E reciproc,crede-ma.Acum,poti sa pleci.

Ma ridic de pe scaunul cu spatar,si dau sa ies.Junghiuri dureroase imi strapung piciorul stang in momentul in care face contact cu pamantul,dar nu mai este asa dureros ca acum treizeci de minute.Ies din cabinet.Abia asteptam sa scap de tortura de acolo.Nu cred ca puteam sa mai stau mult cu Zac,care ma tot intreaba "esti bine?","te mai doare piciorul?","te dor ranile de la spirt?".Ies in aleea pavata,unde niste copii mai mici se joaca cu bete in noroi.

-Tu esti fata care a cazut cu putin timp in urma?ma intreaba un baietel.

-Da,eu sunt.De ce?

-Pai,eram doar curios.Sper sa te faci bine repede!spune el in timp ce isi incruciseaza bratele in jurul trunchiului meu.

-Multumesc!Eu sunt Victoria.

-Eu sunt Louis.Sper sa mai vorbim sau odata sa te joci cu noi.

-Sigur o sa fac asta,ii spun.

Imi zambeste apoi imi face cu mana in semn de ramas bun.Ma indepartez de el,cu zambetul pe buze.Figura sa,putin blondut si cu ochii sai verzui da impresia ca este un ingeras.

Azi este duminica,una din duminicile libere.Azi pot sa stau in cabana sau sa ma plimb sau sa fac orice.Intr-un final decid sa stau pe veranda si sa desenez,pe unul din scaunele moi din fata cabanei mele.

Cand ajung in fata cabanei,intru in ea si imi iau blocul de desen de pe masuta,unde l-am abandonat acum cateva zile.Ma pun pe unul din scaune,cu fata spre aleea pavata.

Este una din zilele calde,in care nu iti vine sa faci nimic altceva decat sa zaci,sa mananci inghetata sau chiar sa faci o baie in lac.Bila de foc de pe cer straluceste,fara sa fie deranjata de norii ce se plimba pe langa el.Harry si alti baieti de varsta mea se indreapta cu niste prosoape pe umeri spre lac.Am o vaga idee ca ziua de azi n-o sa se termine intr-un mod prea bun pentru ei.

Liniile lasate de creionul meu pe foaia velina creeaza treptat un desen.Floarea desenata de mine este inceputul unei incercari de a reproduce ghiveciul de pe masuta.

-Printesa deseneaza.Felicitari!

Adam vine langa mine,si se aseaza pe scaunul liber din stanga mea.Se apleaca spre mine,pentru a-mi analiza desenul.

-Desenezi bine.

Nu-mi ridic capul din foaie.Stiu ca este sarcastic,si nu merita sa-mi bat capul cu el.Il vad cu coada ochiului cum se incrunta si se ridica de langa mine.Ii multumesc Domnului.Nu credeam ca mai pleaca.Nu cred ca puteam sa mai fac fata altor remarci de-ale lui.Continui sa desenez,pana ce o voce familiara ma tulbura:

-Victoria,hai si tu!

Las blocul de desen pe masuta si ma duc spre Becca.Sta in fata verandei mele,imbracata in pantaloni scurti si un maieu scurt,pana deasupra buricului.

-Unde mergem?

-La o mica plimbare,pana aproape de padure.

-Padure?intreb eu.

-Da.O sa vezi.

Imi cuprinde mana intr-a sa si ma trage.Trecem de sirul de cabane,apoi inconjuram lacul,pana aproape de un gard.Tinem drumul pe langa gard,pana ce o multime de copaci ne apar in cale.

-Ce facem aici?o intreb.

-Voiam sa-ti arat unde o sa petrecem cateva zile.

-De ce?

-Pai...la jumatatea verii o sa se faca un fel de camping in padure de cateva zile,nu departe de aici.Se face in fiecare an,si de fiecare data iese din ce in ce mai rau,cu cat varsta creste.

O privesc.Se uita la padure,apoi se intoarce spre mine.

-Hai sa mergem.Cred ca Mike ne cauta,spune.

                               ***

-Doamne,Victoria,esti bine?ma intreaba Lizzie si ma ia in brate.

Am ajuns acum cinci minute inapoi in zona populata,si deja am fost asaltata de intrebari.

-Da,Lizzie.Doar am cazut,nu m-am aruncat in lac.

Ma priveste ca pe un copil,apoi ma imbratiseaza.

-N-ar trebui sa te mai bagi in jocurile lui Harry,ma dojeneste ea.

-E treaba mea ce fac,Lizzie.A fost alegerea mea.

-Uite,daca continui tot asa,pana la mijlocul verii o sa ai si o inima si un picior rupt,si nu vreau sa te vad ranita din niciun punct de vedere.

O privesc.

-Acum de ce esti asa buna prietena cu mine?Te-au lasat aia cu care-ti faceai veacul acum doua zile?

-Nu.

-Recunoaste!Se vede in ochii tai.

-Bine,bine.Dar nu mai spune si tu,ok?

-Lizzie,eu,sau chiar noi,nu suntem planul doi.Daca vrei sa mai ramanem la stadiul asta,ramai cu tipii aia.Daca vrei sa ajungem si mai sus,atunci alege.Eu sau ei,nicio cale de mijloc.

Ma priveste printre gene.Sta cateva minute in care ma priveste,si baiguie ceva.Apoi,spune :

-Te cunosc de cateva zile,dar nu-mi permit sa te pierd,bine?

Ii zambesc,apoi o imbratisez.

-Nu cred ca o sa regreti,ii spun.

Ma duc spre cabana mea.Zac sta in fata cabanei sale,alaturi de Adam si inca un baiat.

-Jake,ia asta!spune Zac in timp ce-i arunca o doza.

Cand ma observa pe veranda cabanei mele,incepe sa alerge spre mine.

-Esti mai bine?ma intreaba el.

-Da,mersi.spun in timp ce dau sa intru in cabana.

-Daca vrei,poti sa stai cu noi.

-Nu,mersi.Poate alta data,il refuz eu.

---------------------------------------------------------

Um...hei!Stiu ca e mult prea banal,deci ma gandeam sa sterg povestea.Astept parerile voastre!