Vanessa P.O.V.
-Ia-o și pe asta, ah, și pe asta, spun, aruncând tot felul de haine din garderobă pentru prezentarea de modă.
Prezentarea de modă este peste o lună și trebuie să mă ocup de tot: manechine, haine, prezentarea în sine, deși pentru locație și aranjare o pot ruga pe Ra să se ocpue.
În acest moment mă aflu în atelier cu Mark, alegând hainele care vor apărea în prezentare și în același timp vor apărea în magazine. Nu pot să cred totuși că Mark mă ajută cu toate astea. El nu are alta treabă?
-De câte haine ai nevoie, femeie? mă întreabă acesta, făcându-mă să râd. Cred că ai peste 100 de lucruri aici.
-Da, îmi trebuie triplul lucrurilor care sunt aici. Mark, e o prezentare de modă foarte importantă, spun serioasă, uitându-mă la el.
Mark începe să îmi zâmbească prostește și adopt o mină curioasă, încruntată.
-De ce te uiți așa la mine? întreb eu.
-De ce ești așa matură? întreabă el, făcându-mă să râd.
-Matură? Serios, Mark, nu mă cunoști deloc! Și în plus, această prezentare este foarte importanta.
-De ce nu mă lași să te cunosc, atunci? spune, lăsând toate hainele în cutie. Și de ce ai nevoie de atâtea haine?
-Bine! spun enervată. Promit că mai iau o singură piesă de modă și putem face ce vrei tu dacă nu mai comentezi!
Mark doar aprobă cu o mișcare simplă a capului și mă întorc înapoi la dulapul deschis, și abia dacă rezist să nu iau toate hainele de acolo, însă mai aleg o bluză roz de mătase și i-o dau lui Mark pentru a pune-o în cutie. Mark închide cutia, apoi se întoarce către mine zâmbind.
-Hai la masă! spune el, apoi mă prinde de mână, împletindu-şi degetele cu ale mele.
-De fapt, mie nu îmi este foame, spun, oprindu-l din a mă trage în continuare dupa el.
-Păi mie îmi este foame, spune el, dându-mi drumul la mână. Dar, dacă ție nu îți este foame, poate lui Megan îi este, spune și își scoate telefonul din buzunar.
-Da, sunt sigură că va veni, la cât te venerează, așa ca pe un zeu, râd e cu o doză de ironie în glas gesticulând din mâini.
-Exagerezi, spune Mark, lăsând telefonul jos.
-Ba nu exagerez deloc, spun, încrucişându-mi brațele la piept. Fata aia ar fi în stare să îți lingă urmele pașilor.
-Vii la masa sau nu? întreabă Mark deja enervat.
-Haide, strig, ridicând brațele în aer în mod teatral.
Mark mă ia de mână din nou și începe să mă tragă până în fața atelierului, la mașina lui. Dau să zic ceva, dar Mark mi-o ia inainte:
-Doar taci si urcă în mașină!
-Dar..., încerc eu să protestez.
-Nu mai comenta și urcă, spune Mark dur
-Uau, mai ușor cowboy! spun, urcând în mașină.
-Ah, am uitat! spune Mark, dându-şi o palmă peste frunte. Trebuie să am grijă de Holliday azi. Nu te derenjează dacă o luam și pe ea, nu?
-Esti nebun?! exclam eu. Normal că nu mă deranjează. Îmi place de sora ta! Aș sta cu ea tot timpul, spun eu.
-Atunci e bine de știut! spune el, pornind mașina.
Mergem să o luam pe Holliday, apoi mergem la un restaurant destul de aproape de firma lui Mark. La masă, eu și Holli vorbim despre atelierul meu și despre faptul că Holliday va veni într-o zi pentru a-i face ceva de îmbrăcat, iar Mark trimite mesaje.
-Mark, ești cu noi? întreb eu, smucindu-l pe brunet.
-Da, ce s-a intamplat? întreabă acesta, destul de speriat.
-Vrem să comandăm și voiam să te întrebăm dacă plătești tu, spune Holliday.
-Da, eu platesc, spune el, destul de indiferent, în timp ce se uită din nou la telefonul lui ce sună.
-Poți să iei tot ce vrei tu, îi spun lui Holliday, știind că Mark nu este atent la noi.
Deodată, o siluetă cunoscută îmi apare pe retină, și îmi întorc privirea către intrarea în restaurant. Prima dată rămân surprinsă, apoi derutată, apoi simt cum barbia mea aproape a ainge pământul.
-Mark, spun, dându-i un pumn în piept bărbatului.
-Ce e? intreaba el enervat.
-Uite! spun, arătându-i ce mă mira mai devreme și pare și el destul de surprins de apariția din restaurant.
La holbarea noastră ni se alătură și Holliday, ce pare, de asemenea, și ea surprinsă de ceea ce tocmai se întâmplă. Cuplul se așează la trei mese distanță de a noastră sub atentele noastre priviri, după care un chelner le aduce niște meniuri.
După câteva minute, același chelner se întoarce, vrând să le ia comanda. Zibby este prima care comandă, după care comandă și Nick. Chelnerul pleacă,iar cei doi încep să discute liniștiți, destul de intrigați unul de prezența celuilalt.
Decid să o sun pe Zibby, același lucru făcând și Mark cu fratele sau. Rămân surprinsă de faptul că Zibby îmi răspunde după mai multe tonuri. Înainte să răspundă am avut-o sub observație și am constatat că nu era prea încântată că o sun.
-Da, Vanessa? raspunde aceasta cu un glas enervat.
-Buna, Liz! răspund cu un ton vesel, pronunțând cuvintele destul de apăsat. Ce mai faci?
-Sunt la muncă, spune ea destul de nepăsătoare.
-Bine. Nu te mai deranjez. Pa, Liz!
Mă încrunt când observ că nici măcar nu mă salută și mă întreb dacă măcar a observat că i-am spus "Liz". De fiecare dată când sunt supărată pe ea îi spun "Liz" sau chiar "Elizabeth", însă în cazuri foarte rare.
Îl observ pe Mark cum închide telefonul destul de indignat și hotărâm amândoi să mergem la masa celor doi pentru a le face o mică surpriză, și e clar că au rămas surprinși deoarece, când am apărut la masa lor, aproape că le căzuseră fetele.
-Ești la muncă, nu? o întreb pe Zibby, cu mâinile încrucișate la piept și cu o mină amuzată.
-Ești într-o ședință, nu? îl întreabă Mark pe Nick.
Ne așezăm toți trei la masă, zâmbindu-le în continuare celor doi, care în acest moment nu par prea fericiți.
-Și când aveați de gând să ne spuneți că sunteți împreună? întreb eu, iar pe Holli și Mark aproape că îi pufnește râsul.
-Nu suntem împreună, spune Zibby serioasă.
-Dar ea ar vrea, spune Nick, făcând-o pe Zibby aproape să îi dea un pumn în față, și pe noi ceilalți făcându-ne să râdem.
-Frățoare, dacă nici tu nu ai vrea, atunci de ce l-ai mințit pe Mark? întreabă Holliday.
-Dar tu cumde ești așa deșteaptă la doar zece ani? o întreabă Nick pe Holliday la rândul lui.
-Bine, păi ce ar fi să luăm masa toți dacă tot suntem aici? întreb , iar Mark pare complet de acord cu mine, în timp ce prietena mea aproape că vrea să îmi dea șuturi, ceea ce ma face să mă amuz și mai tare.
***
Capitol scurt, ah. Fără inspirație! Complet lipsita de inspirație!
Scuzati-mi eventualele greșeli! ^_^
