Vanessa P.O.V.
Mark continuă să mă sărute, adâncind din ce în ce mai mult sărutul, și simt cum o plăcere de nedescris mă cuprinde din interior, la fel ca niște fiori reci. Ce se întâmplă cu mine?
Îmi înconjor brațele în jurul gâtului sau, el înconjurându-le în jurul taliei mele, adâncind și mai mult sărutul.
Lipsa de aer ne face să ne despartim, iar Mark mă fixează cu privirea, trasmițându-mi - mi fiori în interior. Ne uităm unul la altul parcă o veșnicie, fiind îmbrățișați.
-De ce ai făcut asta? întreb uimită.
-Pentru că voiam să fac asta din prima clipă în care te-am văzut și voiam să îți demonstrez că tu însemni mult mai mult pentru mine decât Megan, spune el, lipindu-şi fruntea de a mea.
-Și ce însemn eu pentru tine?
De unde vin toate aceste întrebări acum? Nu înțeleg cum mai voce în acest moment după tot ce s-a întâmplat!
- Tu ești prima persoană la care mă gândesc tot timpul de când te-am văzut prima oară. Prima persoană pe care dacă o văd îmi uit numele, uit de mine. Ești prima persoană care mă face să spun ce tocmai am spus, pentru că nu credeam că o să spun asta vreodată.
Poftim? Eu sunt persoana care îl face să aiba aceste sentimente? Mă uit încă în ochii lui,încercând să găsesc o urmă de minciună, de neadevăr, însă nu pot, pentru că nu există. Încerc să scap din această situație, deoarece știu că nu pot să îmi exprim sentimentele și cu această pereche de ochi albaștri care mă fixeaza în continuare clar mă voi bloca. De ce tocmai azi? De ce tocmai acum trebuia să îmi spună ce simte? Ne cunoaștem de foarte puțin timp și eu deja îl fac să simtă asta? E imposibil! A trecut prea puțin timp ca să simtă asta și el mi-o spune direct!
-Spune ceva, te rog! spune Mark.
-Ești sigur de tot ce spui?
-Mai sigur de atât nu am fost niciodată!
-Mark, eu-
Însă nu apuc să spun nimic, caci telefonul îmi sună. Ma desprind de Mark și mă uit la ecranul telefonului. Slavă Domnului! E tata!
-Bună, tata! răspund crispată la telefon.
-Buna, scumpo! Ai vrea să vii să ne vedem la bar?
Stau să îmi gândesc puțin strategia, apoi mă uit la Mark, care mă priveste ciudat. Trag aer în piept și înghit în sec, apoi mă intorc cu spatele la el.
-Sigur, tată, accept propunerea tatei,destul de indecisă.
Închid telefonul și mă întorc către Mark,care încă mă privește ciudat. Înghit din nou în sec și îmi ridic privirea spre el.
-Eu..., trebuie să plec. Ne vedem mâine, bine? spun încet, cu speranță.
-Sigur, acceptă el.
Mă duc să mă schimb, iar când cobor înapoi în living nu îl mai găsesc pe Mark acolo. Oftez și plec să mă întâlnesc cu tata.
***
- Bună, tată, spun, așezându-mă pe scaunul din fața lui.
-Buna, scumpo, spune tata.
-Ce bei? îl intrb, luand paharul din fața lui. E Whiskey.
-Ce mai faci? mă întreabă tata.
-Am nevoie de un sfat, spun serioasă.
-Dacă e vorba despre greutate, nu ești grasă, spune tata la fel de serios ca mine, făcându-mă să mă uit ciudat la el.
