Vanessa P.O.V.
Mă așez pe canapeaua moale din recepția hotelului până Mark ia cheile de la camerele noastre, încercând să mă relaxez după drumul de câteva ore până în Miami.
În timpul drumului cu avionul pe care l-am petrecut cu Mark, am discutat cu acesta despre firmă, prezentare de moda, familiile noastre, am râs impreuna, iar la urmă am adormit în brațele sale mari și călduroase.
Însă, chiar dacă am avut parte de un somn lung în avion, tot mă simt obosită și ostenită, mai ales în prezenta lui Mark King, care încă vorbește cu roșcata de la recepție.
Îmi închid ochii pentru o secundă, însă într-o clipă mi-i deschid înapoi pentru a-l privi pe Mark ce pleacă de la recepție și se îndreaptă spre mine zâmbitor.
- Ești gata să mergem în camera noastră? mă întreabă acesta, făcându-mă să mă încrunt.
-Camera noastră? întreb derutată, iar Mark mă prinde de mână.
-Haide!
Mark începe să mă tragă de mână până la lifturi și rămân în continuare derutată de ceea ce a putut să îmi spună Mark. Cum adică camera noastră?
Urcăm în lift, iar Mark apasa pe butonul cu numarul 7, liftul punându-se în curând în mișcare. Mă întorc încruntată către Mark, iar acesta îmi zâmbește.
-Mark, cum adică "camera noastră"? întreb, complet derutata5 de ceea ce se întâmplă, probabil și din cauza oboselii.
-Îl poți considera un cadou de ziua ta, că tot nu ți-am luat nimic, spune, îmi face cu ochiul și simt cum fierb la foc mic de nervii pe care îi acumulez din cauza lui.
Liftul se oprește la etajul indicat de Mark, iar acesta mă trage iar de mână, prin culoarul lung și întunecat, pana în fața camerei cu numarul 713.
Mark scoate cardul de acces al camerei și deschide ușa, lăsându-mă să intru prima în cameră, urmând el. Camera este foarte spațioasă, în mijlocul ei tronand un pat matrimonial uriaș. Camera este decorată atent cu bej și alb. Îmi las geanta pe pat și continui să admir camera uriașă în care mă aflam, iar dacă Mark nu ar fi făcut asta din egoism, sunt sigură că m-aş fi bucurat chiar și de priveliștea minunată spre gradina plină de flori și verdeață ce se afișează de la fereastra acestei camere.
Îmi întorc privirea către măsuța din camera, pe care se afla un buchet format din 24 de trandafiri roșii și o punga mica de cadouri. Mă uit la Mark întrebător, iar el zâmbește în continuare.
-Că tot nu ți-am luat nimic de ziua ta, râde el. La mulți ani!
Îmi dă punga de cadouri în care se afla un parfum, mai exact unul dintre parfumurile pe care mi-l doream de mult, și implicit, parfumul meu preferat.
-De unde ai știut? întreb, râzând.
-Nu sunt chiar atât de egoist, iubito!
-Să știi că tot sunt supărată pe tine, spun, luându-l în brațe. Acum, scuză-mă, dar trebuie să mă pregătesc.
Îl iau de mână și îl conduc spre ieșire, în timp ce valetul îmi aduce bagajele în cameră.
-Stai, mă dai afară? mă întreabă el, supărat și derutat.
-Din motive complet egoiste, iubitule, spun cu ironie și îi trantesc ușa în nas, apucându-mă de machiaj.
***
