-Ce ar fi să combin această bluză cu...fusta aia? spun către Lydia.
-Știi ce e oribil la bluza aceea? întreabă Lydia, metaforic.
-Funda. Funda asta mare nu își are rostul! Iar bluza ar fi arătat mai bine fără mâneci. O punem la modificări, spun serioasă.
Mă mai învârt de câteva ori prin garderobă spre încercarea de a mai combina câteva articole, însă nu mai am inspirație pentru a face nimic, și mă așez p canapea alături de Lydia.
-Și cum merge cu tipul acela..., Mike? întreabă Lydia.
-E Mark, spun apăsat. Și merge bine. Ne certam pentru că suntem geloși. Fosta lui iubită și un fost amic de-al meu, despre care Mark crede că e îndrăgostit de mine,s-au întors în oraș.
-Uau, ce complicat, spune Lydia.
-La tine cum merge cu...părul? întreb derutată de culoarea pe care Lydia a ales-o astăzi. Serios, azi ai părul albastru? Te simțeai ca un ştrumf?
Încep să râd copios,în timp ce Lydia își dă ochii peste cap, ironică. O cunosc pe femeia aceasta de mult și nu aș schimba-o pentru nimic în lume. Dă sfaturi foarte bune.
-Dar tu de ce te iei de părul meu mereu? Doamne, ce femeie! exclamă Lydia și iese din dressing, făcându-mă să râd și mai tare.
Mă dau bătută în încercarea de a mai combina câteva articole și decid să ies din atelierul acesta sumbru. Ies pe străzile New York-ului și dau să merg la mașina mea, însă soarele mă bate în față, iar cerul senin îmi spune că o plimbare ar fi foarte bună.
Îmi pun ochelarii de soare și pornesc pe drumul plin de oameni ce se agită, fug, vorbesc la telefon și muncesc, probabil în încercarea de a câștiga niște bani, însă nu observă că mai e puțin din vară și ar trebui să se mai liniștească puțin și să se bucure de soare.
Hei, oameni buni! Mai liniștiți-vă! Privesc o femeie de aproximativ 30 de ani, brunetă, ce fuge spre autobuz pentru a-l prinde. Probabil a întârziat la munca sau la ședința cu părinții de la școală! Nu toți copiii nu au avut o mama care să se ducă la întâlnirea cu părinții! Tata nu mi-a știut niciodată notele! Râd în sinea mea când îmi amintesc de vremurile când făceam numai prostii la liceu cu Ra și Zibby.
Observ un barbat îmbrăcat în costum ce vorbește la telefon, probabil cu șeful său după modul în care vorbește și încep să mă gândesc la angajații tatei sau ai lui Mark.
Sau poate unii chiar au treabă, sau au copii sau persoane importante din viața lor care au pățit ceva. Mi-aş dori să mă aflu într-o lume în care să nu existe durere, fie sufletească, fie fizică. Hmm, să suferi din dragoste? Sună a ceva nebunesc și mi se pare un semn de slăbiciune, însă toți au avut momente de slăbiciune în viață, chiar și eu!
Și mergând așa, îmi dau seama că drumul m-a purtat până în fața clădirii de birouri a lui Mark și decid să urc pentru a-i face o scurtă vizită iubitului meu.
***
Mark P.O.V.
Hârtii. Hârtii peste hârtii. Atâtea contracte și facturi împrăștiate pe tot biroul meu îmi dau dureri de cap îngrozitoare. Întotdeauna am urât birocrația. Firma mea distruge natura!
Mă amuz la propriul meu gând și încerc să mă întorc la treaba mea. Nu pot să stau mereu și să nu fac nimic. Aș vrea să apară acum, pe ușa biroului meu, Vanessa. Iubita mea. Nu am mai vazut-o de cateva ore și deja îmi este dor de ea.
Telefonul de pe birou sună și apăs plictisit pe butonul interfonului, iar Ella mă anunță că am un vizitator. Se pare că Cerul e de partea mea azi și că mi-a adus pe cineva care să mă ia de la toată birocrația, însă această persoană nu este Vanessa,deoarece ea ar fi intrat direct în birou.
Ușa se deschide și pe ușă intră Britney, ce pare destul de fericită.
-Bună, Mark! spune cu vocea pițigăiată și mă blochez din nou.
Unde e Vanessa când ai nevoie de ea?
Britney vine și mă ia în brațe și îi răspund imediat. Îmi simt inima cum o ia la goana și aproape că iese din piept, însă mă liniștesc rapid când bruneta ocolește biroul și se așează pe fotoliul din fața mea.
-Voiam să văd dacă vrei să vii la masă cu mine, spune ea.
-Am mâncat deja, spun, uitându-mă printre dosarele de pe birou.
-Ce mai faci?
-Muncă. Muncesc tot timpul, spun, dându-mi ochii peste cap.
-Oh, dar de ce ești atât de încordat? întreabă Britney, ridicându-se de pe fotoliu.
Bruneta ocolește biroul, se poziționează în spatele meu și începe să îmi maseze spatele. Mă încordez și mai tare la atingerea ei și înghit în sec în timp ce ea continuă să îmi maseze umărul drept.
În scurt timp femeia termina cu tot spatele și îmi ocolește scaunul, așezându-se în poala mea.
- Nu trebuie să mai fi atât de încordat, spune ea, mângâindu-mi obrazul.
Nu am decât să fiu dur!
-Dă-te de pe mine, până nu te dau cu forța!
-Dar dragule, noi doi mereu am fost împreună, spune și îmi zdrobește buzele într-un sărut apăsat.
Britney își deschide gura cu curaj, încercând să pătrundă în a mea, și simt cum un dor imens mă cuprinde din interior și îi răspund imediat. Sărutul cast se transforma într-unul pasional și o ridic pe Britney de pe mine, urcând-o pe birou. Dau toate contractele deoparte și mă poziționez între picioarele ei, continuând să o sărut. Mi-a fost atât de dor de buzele ei, însă nu sunt la fel de bune ca ale Vanessei.
Încet, încep să o întind pe Britney pe birou, continuând să o sarut. Mă desprind din sărut, simțind cum hormonii îmi ajung la creier și încep să o sărut pe brunetă pe gât, gustând din aroma sa, din nou,nu la fel de bună ca a Vanessei.
-Mark, Mark, mă striga femeia de pe birou și îmi ridic capul către ea.
Observ cum îmi arata cu degetul către ușă și îmi ridic și mai mult privirea spre intrarea în birou. O văd pe Vanessa stând în pragul ușii, uitându-se tristă dar în același timp nervoasă în ochii mei. Șatena fuge imediat din prag și îi dau drumul brunetei, fugind după Vanessa. Nu o prind din urmă, însă înainte să se închidă ușile liftului observ că avea lacrimi în ochi.
Mă întorc înapoi în birou nervos pe toată situația, și o ridic pe Britney cu putere de pe birou.
-Oh, dragule, stai liniștit! Acum mă ai pe mine,spune ea cu tupeu, încercând să mă ia în brațe, însă o resping.
-Ieși afară, spun apăsat.
-Poftim? întreabă ea cu dezgust.
-Ieși afară, strig la ea.
-Dar-
-Am spus să ieși afară, urlu la ea, deja scos din pepeni.
Bruneta se conformează și iese din birou supărată. Ce se aștepta? Să ne găsească Vanessa în această ipostază, să se despartă de mine și să îi sar în brațe? Am spus-o și o repet! Ca Vanessa nu e nimeni și nu am de gând să o înlocuiesc pentru nimic în lumea asta.
Însă ai pierdut-o deja, fraiere!
***
Scuzati-mi eventualele greșeli!
