Doamne, câtă neinspirate am putut avea la acest capitol. Inițial scrisesem capitolul așa cum e acum, însă îl refacusem, nu mi-a placut și am revenit la varianta asta.
In sfarsit, mă scuzați pentru eventualele greșeli!
***
Vanessa P.O.V.
Imi termin si ultima linie neagra de deasupra pleoapei si privesc mechiajul in oglinda cand soneria usii suna insistent si din baie strig un „Imediat" furios. Cine o fi?
Ies din baie si ma indrept catre usa. deschid usa si in fata mea apare postasul.
-Oh, buna Paul!
-Hei, Van! Uite aici, spune si imi inmaneaza un teanc gros cu scrisori de la banci si persoane.
-Multumesc, Paul! Pe saptamana viitoare, spun zambind.
-Pa, Van!
Imi indrept atentia catre toate scrisorile din mana mea si ma uit peste ele. Banca, banca, banca, firma, firma... Si dintr-odata ceva imi atrage atentia. Deschid plicul argintiu si pare o invitatie. Oh, nu! Oh nu, nu, nu! Asta nu se poate intampla inca.
Am trecut cu bine peste toata povestea cu logodna de acum doua saptamani. Eu si Megan suntem prietene destul de bune, iar relatia mea cu Mark merge din ce in ce mai bine. Insa, acum e prea de tot. Cum poate tata sa imi trimita deja invitatia de nunta? Este peste o luna? Trebuie sa vorbasc cu el.
Imi iau toate lucrurile si ma indrept spre masina. Masina goneste cu viteza pe strazile New York-ului, si simt cum adrenalina imi pulseaza prin vene, dar si frica ma patrunde. Cum poate face asta? Nu poate!
In momentul acesta ma bucur ca sunt imbracata in blugi si ca port aceste tocuri comode, pentru ca pot sa il fugaresc pe tata prin toata casa aia uriasa.
Ajung in sfrasit la casa tatei si nu mai sun sau bat la usa, doar intru si trantesc usa in spatele meu, apoi urlu din toate puterile pentru ca toata casa sa ma auda (desi pare imposibil):
-TATA!
Se pare ca m-au auzit cateva servitoare, pentru ca foarte multe papusele se aduna in jurul meu. Ma indrept spre una dintre ele, si cea pe care o cunosc de cel mai mult timp si intreb:
-Unde este mosul ala?
Femeia imi arata amuzata cu degetul biroul sau, si nu mai astept nicio invitatie, asa ca dau buzna inauntru.
-Ce vrea sa insemne asta? strig si trantesc pe birou, in fata tatei, invitatia de nunta.
-Van, ce ma bucur sa te vad! Aceasta pare a fi o invitatie la nunta, spune si deschide invitatia. Oh, uite! E chiar nunta mea, spune apoi rade.
-Nu mai rade de mine! De ce mi-ai trimis-o prin posta si nu mi-ai putut spune in fata ca te casatoresti?
-Van, de ce esti asa irascibila?
-E o nunta! Nunta ta, omule! strig eu. Iar eu sunt fata ta! De ce nu mi-ai spus in fata?
-Nu am avut timp. Meg a vrut sa ne ocupam impreuna de tot.
-Meg? Meg a vrut sa va ocupati impreuna? spun sarcastic apoi rad. Bine, tata. Eu plec. Poate ne mai vedem, spun serios.
Ies din casa lui tata si a lui Meg, mai nou, si ma indrept catre biroul lui Mark. Am nevoie de el in acest moment.
Masina goneste si mai repede pe strada, iar in cateva minute ajung in cladire, mai exact la ultimul etaj. Probabil ca Blondie 2 si 3 nu voiau sa intru in birou, pentru ca striga dupa mine, insa dau buzna in birou si raman socata.
Mark e asezat la biroul sau, iar in fata lui, pe unul dintre scaune este asezata o tipa roscata.
-Vanessa, ce ma bucur sa te vad! spune Mark.
Mda, se pare ca toata lumea e bucuroasa sa ma vada azi!
-Buna! spun incurcata.
-Vanessa, ea e Tamara, viitoarea noatra asociata, imi spune Mark. Tamara, ea e Vanessa, asociata mea. Sper sa avem colaborari extraordinare impreuna.
Roscata se ridica si imi zambeste, apoi dau mana cu ea. E o fata foarte bronzata si poarta o rochie alba, iar toata combinatia se vede super. Zici ca a iesit la agatat, nu la o intalnire de afaceri.
-Ai timp sa vorbim? il intreb pe Mark.
-Sigur, ma aproba el. Eu am terminat intlanirea cu Tamara. Tamara, ne mai vedem si ne auzim! spune acesta, iar tipa pleaca. Ce s-a intamplat? ma intreaba apoi Mark ingrijorat.
-Tata.
-Ai primit-o si tu? spune si se refera la invitatie.
-Da. Iti vine sa crezi? Nu a putut sa imi spuna pentru ca nu a avut timp pentru mine, spun si simt cum o lacrima deja imi curge pe obraz.
Mark vine si ma ia in brate, spunandu-mi sa ma linistesc.
-Si acum ce fac? intreb speriata.
-Pai, nu stiu. Nunta e peste o luna. Mergi?
-Nu, Mark. Nu la asta ma refer. Daca tata acum nu mai are timp pentru mine, cand se va casatori ce fac? Raman singura?
-Nu, princess. Ramai cu mine, spune si ma saruta pe frunte. Deci, mergi?
-Nu stiu. E tatal meu si sunt fericita ca e fericit, dar in acelasi timp eu voi suferi daca ma duc. Dar e fericit, si nu pot sta eu in calea fericirii lui.
-Iti dai seama ca pana acum tu ai fost fericirea lui?
-Da, dar acum o are pe Meg. Ah, incep sa urasc roscatele. Deci, care-i faza cu Tamara?
-E o asociata.
-Arata destul de bine, spun trista si ma asez pe biroul, leganandu-mi picioarele.
-Serios? Nici nu am observat, si asta mai ales cand ai intrat in birou, spune si ma pufenste rasul. Uite, vezi? Asa vreau sa te vad, razand.
-Bine. O sa rad si voi incerca sa uit, cel putin pana la nunta. Apoi, nu stiu.
-Vrei sa mergem la masa?
-Tie iti este foame mereu, rad eu.
-Dar, ma duc la sala mereu. Apropo, ai mai fost la sala?
-Nu. Dar cred ca o sa ma duc acum. Am nevoie sa lovesc ceva.
-Vin si eu. Atata timp cat te fac sa razi, iar eu te vad razand, e bine. Si stiu ca acolo te duci mereu pentru a plange.
***
Lovesc cat pot de tare sacul de box, cu Mark razand in dreapta lui si cu Jack ascultandu-ma cum bolborosesc despre tata in stanga lui.
-Pare o poveste interesanta, spune Jack intr-un final.
-Nu-i asa? spun si lovesc sacul si mai tare.
-Uau, mai usor princess, spune Mark.
-Las-o sa se descarce, spune Jack si ii multumesc ca imi este si el alaturi. Si acum suferi mai mult decat atunci cand ai venit sa plangi din cauza lui Mark? intreaba acesta nedumerit.
-Da, ceva de genul.
-Hei, sunt si eu aici! striga Mark, indignat, iar eu si Jack radem.
-Si de asta te iubesc atat de mult. Pentru ca imi esti alaturi, rad eu.
Dar, pana la urma ce rost are? Tata se va casatori, iar eu ce fac? Imi plang de mila? Nu ar trebui sa ma preocupe asta.
La toate aceste ganduri ma enervez si lovesc si mai tare sacul, astfel incat aproape ii daram pe cei doi de langa sac.
-Si de asta o iubesc asa mult, spune Mark, uitandu-se la mine, iar eu rad.
-Si ce vei face, Van? intreaba Jack. Vei merge unde te duce drumul?
-Nu!
Nu merge unde te duce drumul. Mergi pe unde nu exista un drum si lasa o urma. (Ralph Waldo Emerson)
***
