Mark P.O.V.
Intru pe ușa lată a atelierului Vanessei, și dau la recepție de o femeie cu un bust și posterior uriașe. Cred că am mai vazut-o, dar data trecută avea parul roz.
Dau să îi spun ceva femeii, cu parul blond astăzi, însă nu apuc, deoarece în încăpere intră Vanessa, care la vederea mea pare destul de derutată.
- Mark, ce faci aici? Stai, nu îmi spune! Nu ai cu cine să mănânci, spune șatena cu un strop de umor și ironie în glasul ei.
-De fapt, am venit să îți spun că mai târziu ai întâlnirea cu manechinele, spun.
-Doar atât? Puteai să mă suni, sau să îmi trimiți un mesaj sau un mail. Sau în cel mai rău caz puteai trimite o scrisoare, spune ea, râzând.
O scrisoare de dragoste!
-Păi, am venit să discutăm și despre relația dintre noi, spun, gesticulând din maini.
Vanessa stă să se gândească puțin, însă își dă seama la ce mă refer.
-Putem spune că ușa nu e închisă, spune ea cu subînțeles.
-Deci e deschisă, trag eu concluza.
-Nu e nici deschisă, spune ea repede. Să spunem că e întredeschisă.
-Și dacă o împing? întreb eu.
-Nu poate fi forțată, spune ea.
-Și dacă bat, spun, zâmbind prostește.
-Dacă bați frumos, poate se va deschide, spune, intrând înapoi în biroul ei.
Zâmbesc prostește, gândindu-mă la conversația cu Vanessa de mai devreme. Dau să ies din atelier, însă vocea ridicată a blondei cu bust uriaș de la laptop îmi atrage atenția.
-Vezi să nu lasi și ușa aceea deschisă!
Vanessa P.O.V.
-Ce s-a întâmplat acolo? Lydia intră în biroul meu, uitându-se la mine ciudat.
-Nimic, râd.
-Hei, nu mă păcălești pe mine, scumpo! Știu că s-a întâmplat ceva, dar nu știu ce, spune blonda, făcându-mă să mă uit ciudat la ea.
-De ce îți schimbi culoarea părului zilnic? întreb.
-Depinde de starea pe care o am în fiecare zi, spune ea.
-Și azi ești blondă, deci te simți..., spun, făcând-o pe blondă să se uite ciudat la mine. Nu te prinzi?
-Ba da, m-am prins. Dar,Vanessa, tipul e super. Ce s-a întâmplat între voi?
-Nimic, bine? strig eu.
-Bine, gata, te las să mergi la întâlnirea cu manechinele, spune Lydia, ieșind din birou.
***
Intru în clădirea firmei lui Mark, direcția fiind direct etajul indicat de Blondie 1 pentru întâlnirea cu manechinele.
Ajung la etajul 7, liftul ducându-mă direct într-o încăpere uriașă, plină cu fete și băieți ce vorbeau între ei. Fiecare era îmbrăcat sumar, dar destul de adecvat pentru o astfel de întâlnire, hainele lor părând unele destul de scumpe și de calitate.
Îmi dreg vocea ușor, astfel încât toate persoanele din încăpere să mă audă, iar cele 30 de manechine se întorc cu fața către mine, aşteptându-mi discursul de bun venit.
-Bună! Eu sunt Vanessa Witthen, încep să vorbesc destul de tare încât să mă audă toți. Vreau să vă urez bun venit în sediul King. Mă bucur foarte mult că vom lucra împreună la acest proiect. Sunt de-a dreptul încântată de următoarea perioadă în care vom lucra împreună ca o mare familie la aceasta prezentare de modă, care pentru mine este destul de importantă. Ne vom mai vedea în curând pentru a hotărî cum se împarte garderoba și pentru a organiza spectacolul.
