Vanessa și Mark continuau să privească scena cu fetița căzută din fața lor. Se uitau la ea și zambeau. Fetița plecă din fața lor împreună cu mama ei, însă cei doi doar o priveau cum se îndepărtează.
Vanessa îl privi pe Mark și râse.
-Ce drăguț! Cred că voi pleca acum, spune Vanessa.
Fata se ridică de pe bancă și o ia înapoi spre sala de sport. Mark rămăsese pe bancă și privea în gol. O putea vedea pe Vanessa cum se îndepărtează în colțul ochiului stâng. O putea vedea cum se leagănă ușor și cade.
***
Vanessa P.O.V.
Îmi deschid ochii ușor, însă îi închid înapoi din cauza luminii albe ce mă orbește. Clipesc des pentru a-mi recăpăta vederea și constat cu greață că mă aflu într-un salon de spital.
Mă răsucesc și observ prezența cuiva lângă mine. E Mark! Mark stă pe un scaun lângă patul meu și mă ține de mână. Își ridică privirea și mă privește îngrijorat, apoi zâmbește.
-Te-ai trezit! exclamă el.
-Ce se întâmplă? întreb derutată.
-Cineva vrea să te vadă!
Mă ridic în capul oaselor și observ un trup mic și slăbuț ce se apropie de salon. Văd o fetiță micuță, brunetă cu ochi albaștri care deschide ușa și sare să mă îmbrățișeze.
-Mami! Ești bine! strigă fetița, strângându-mă în brațe.
O iau și eu în brațe și o sărut ușor în creștetul capului. Îmi închid ochii pentru a savura momentul împreună cu fetița mea, iar când îi deschid înapoi nu o mai am în brațe.
Fetița dispăruse, la fel ca și Mark și salonul de spital. În jurul meu era numai negru, un infinit negru prin care nu se putea vedea nimic. Patul era încă sub mine, însă totul dispăruse. Dau din maini agitată și încep să plâng.
Fetița mea...mami...mami...
Tresar speriat din pat și observ cu greață că mă aflam într-un salon de spital. Îmi simt mâna capturată și îmi întorc privirea stupefiată spre Mark ce stătea pe un scaun lângă patul meu. Acesta își ridică privirea îngrijorată către mine, apoi zâmbește. Rămân șocată și mă rog Cerului să nu fie adevărat.
-Nu, nu, nu! Asta nu se poate întâmpla! Eu nu am copii! Sunt prea tânără pentru copii! strig ca o nebună, făcându-l pe Mark să se uite ciudat la mine.
-Vanessa, despre ce vorbești? mă întreabă brunetul, îngrijorat.
-Fetița! Fetița brunetă cu ochi albaștri!
-Fetița din parc?
-Fetița din parc? întreb, întorcându-mi capul spre brunet. Fetița din parc...
Răsuflu ușurată când îmi dau seama că totul a fost doar un vis. Zâmbesc mulțumită când aflu că de fapt nu am copii, însă mă tot întreb ce caut într-un salon de spital.
-Ar trebui să te întinzi! Doctorul a spus să te odihnești, spune Mark și mă întind din nou în pat.
-Ce s-a întâmplat? întreb curioasă.
-Ai leșinat când ai plecat din parc. Doctorul a spus că nu ai mancat. De ce nu ai mancat? întreabă Mark, mângâindu-mi părul.
- Poftim? întreb uimită, punându-mi mâinile în cap. Ah, cred că nu am putut!
