Încerc să mă așez mai bine în scaunul pasagerului, negăsindu-mi poziția potrivită. O las baltă și continui să mă uit de fereastra aburindă, privind grămezile de zăpadă deja fixate în partea aceasta de țară. Încep să desenez cerculețe cu degetul mâinii drepte pe geam și îmi simt mâna stângă capturată. Îmi întorc capul instant spre persoana din stânga mea și rămân blocată pe imaginea din profil a brunetului.
Mark începe să îmi mângâie mâna protector, însă îmi atinge o vânătaie mică de pe braț și scancesc atunci când simt durerea usturătoare.
- Încă te doare, nu? mă întreabă Mark, întorcându-şi privirea spre mine.
Dau ușor afirmativ din cap, și înghit în sec când Mark îmi ridică mână și sărută ușor vânătaia , încă privindu-mă în ochi. Brunetul își întoarce capul spre drum și îmi da drumul la mână. Îmi întorc și eu privirea spre drum și privesc muntele pe care coboară ușor niște puncte negre. Acolo voi fi și eu în puțin timp! îmi spun.
-Aseară am visat că ne căsătorim, îmi răsună în urechi și îmi intorc privirea către Mark.
Chicotind ușor când îl văd zâmbind și când îmi amintesc ce am visat aseară.
-Eu am visat noaptea de după nuntă, spun, iar brunetul își întoarce capul automat spre mine.
Mă privește amuzat pentru câteva momente, apoi continuă să conducă spre hotelul la care vom sta. Mi-e teamă de petrecerea de mâine seară și de faptul că tata m-a mințit. Dacă se căsătorește cât de curând? Și dacă mă uită? Mi-e teama de tot ce va urma.
Mă concentrez din nou asupra grămezilor de nămeți pe lângă care trecem și observ cu bucurie că aici începe să ningă ușor, formând o atmosferă de sărbătoare, chiar dacă este doar septembrie. În scurt timp ajungem la hotel și cu bucurie mă dau jos din mașină. Îmi las capul pe spate, expirând aerul rece și îmi scot limba pentru a prinde un fulg de zăpadă, exact ca un copil.
Îmi dau seama că sunt doar în tricou și încep să tremur de frig din cauza temperaturii scăzute. Intru repede în hotelul uriaș pe care tata l-a ales, iar când intru în recepție, dau peste toți prietenii mei. Îi salut pe toți înainte ca tata să apară și sa înceapă cu "regulamentul" lui pentru copii.
-Bun, mă bucur că ați ajuns toți. Acum, să începem prin a da camerele, spune moșul.
Mă uit la prietenii mei râzând, și o văd pe Ra cu sclipiri în ochi. Crede că tata o va lăsa să stea cu Tom în cameră? Râd în sinea mea și îmi întorc privirea spre tata.
-Fetele vor sta într-o cameră și baietii în alta, spune tata,iar toți din jurul său încep să îl huiduie, făcându-mă să râd.
-Domnule, nu puteți face asta, spune Ra indignată.
Tata stă o clipă să cugete cuvintele lui Ra, plescăind din buze, apoi se întoarce spre ea cu o mână în sold.
- Ba pot! Așa că, tu, roșcată focoasă, lasă ghearele jos. Ah, să nu uit, cartelele voastre, spune tata și ne da fiecăruia câte o cartelă de acces.
Mă uit la cheia mea de acces și văd camera cu numarul 700. Mă uit și pe cartela lui Mark și văd numărul 820.
-Camerele nu sunt una lângă alta, nu sunt la același etaj și sunt în aripi diferite, râde tata, făcând-o pe Ra să se încrunte spre el, ceea ce nu era prea bine. Ce malefic mă simt!
Încep să râd cot la cot cu Nick, ce râde și acesta de sora lui.
-Iar acum, băieți, vă voi da în grijă câte o fată, spune moșul și deja nu mai e de glumă.
