__________________________________________________
༶
Evan a a dormit la scurt timp după ce i s-a administrat tratamentul și somniferul, deși a refuzat categoric și m-a implorat din priviri să nu îl las să doarmă - probabil dorindu-și să petrecem mai mult timp împreună.
Nu a reușit să mănânce nici astăzi, însă condiția sa este mult mai bună decât înainte.
Genunchii săi au fost grav răniți, începând să se vindece greșit, iar coloana sa a fost lovită astfel ajungând să îi rănească nervii spinali, fiind o minune că nu a rămas invalid. Din cauza loviturii sau a loviturilor, zona dorsală a coloanei este ușor umflată, vânătă, afectând astfel abilitatea de a își putea mișca picioare - până se v-a vindeca complet, îi v-a fi aproape imposibil să se deplaseze de unul singur. Din cauza calmantelor nu poate simți durerea, spre fericirea tuturor.
Rănile de pe picioare erau infectate, având un început de cangrenă pe cel stâng, unde avea o tăietură serioasă de-a lungul gambei - marginile cărnii tăiate a murit, astfel trebuind să o taie și să coasă totul la loc strâns, rămânându-i o cicatrice urâtă pentru tot restul vieții sale.
Când l-am găsit, mi-am plâns sufletul toată ziua, până am fost aruncat într-un pat și am fost sedat, dormind pentru două zile întregi înainte să mă ridic din pat și să îl vizitez, însă dormea, având timp să îl analizez.
Ochii îi erau vineți din cauza stării slabe în care se afla, având buzele albăstrui, crăpate, din cauza frigului, având un început de hipotermie din cauza frigului. În ciuda faptului că suntem în noiembrie, el era dezbrăcat, având doar o pereche de pantaloni rupți și tăiați pe alocuri, unde se aflau și rănile sale.
A fost o minune că a supraviețuit frigului și durerii, singura explicație fiind voința sa de a trăi.
Se spune că dacă zaci, rămâi bolnav - probabil s-a străduit să nu se gândească la durere, a vrut să trăiască și s-a ținut cu dinții de firul vieții sale ce stătea să se rupă.
Cinci coaste rupte și gura stomacului perforată, un început de ulcer gastric și o deshidratare aprigă. Doctorul a umplut fișa cu zeci de probleme serioase.
A fost vizibil strangulat, iar corzile vocale îi sunt rănite, singurul motiv la care mă pot gândi e faptul că și-a folosit vocea pentru a striga după ajutor până ce a amuțit de-a binelea. Trei degete rupte și umărul fracturat, plus o contuzie toracică și craniană. Și lista continuă cu răni puțin mai minore, precum vânătăile de pe brațe și abdomen, spate și picioare.
Nu lasă loc de îndoială, cel ce i-a făcut asta a vrut să îl omoare în bătaie, nici decum să îl omoare și atât. A fost vorba de o răzbunare, nu o asasinare.
Singura armă găsită în acea cabană a fost un cuțit lipsit de amprente, care a fost lăsat, probabil, pentru a își lua singur viața.
Am jurat că îl voi găsi pe vinovat și îl voi ține în viață doar pentru a îl face să plătească zilnic, până ce nu mai există loc pe corpul său pentru alte vânătăi, până ce întregul său schelet devine din gelatină, rupându-i toate oasele până ce se îndoaie din toate părțile.
Îi voi smulge limba și îl voi privi înecându-se în propriul sânge până ce ochii i se dau peste cap - și chiar și atunci voi încerca să îl țin în viață, doar pentru a mă hrăni cu suferința sa.
Și tot nu v-a fi de ajuns.
Privind trupul distrus al lui Evan, suferind în tăcere în timp ce el doarme, îmi așez fruntea pe mâna sa, stând în genunchi lângă patul său, rugându-mă din suflet să își revină și totul să fie bine.
Dacă chiar există un Dumnezeu, Îl implor in genunchi să nu mi-l ia pe Evan.
Îl implor să îi mai dea o șansă, să își revină și să zâmbească din nou, să uite de toată durerea asta.
