- înainte cu două săptămâni de la începerea căutării lui Evan -
﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏﹏
﹏﹏﹏﹏﹏
༶
-Ține-ți mâna aia relaxată dacă nu vrei să ți-o dislochezi. spun spre Kyle, bătându-l ușor pe umăr.
Băiatul a încuviințat și a făcut tot posibilul să rămână relaxat, înghițind zgomotos în sec înainte să apese trăgaciul.
-Foarte bine. spun trecând de el, oprindu-mă în spatele lui Marco, verificându-i poziția înainte să tragă.
-Bine. continui trecând mai departe spre Jack, apoi spre Gabe, oprindu-mă lângă Grey, ce ezita din toate punctele de vedere să apese, de parcă lumea v-a exploda dacă o face.
-Vrei să încerci mâine? întreb așezându-mă lângă el, iar eu își mușcă jenat buza inferioară, dând ușor din cap.
-În regulă. sfârșesc bătându-l ușor pe umăr, moment în care își relaxează mâna, iar eu iau pistolul dintre degetele sale.
Grey a ieșit cu capul plecat, iar eu am rămas încă câteva minute pentru a mă asigura că totul e bine înainte să mă întorc la treaba mea principală - interogarea Rebbecăi Thompson.
Am primit un mail de la o fată tânără în care eram rugați să aflăm ce s-a întâmplat cu iubitul ei. După ce am căutat puțin prin viață lui, am aflat că era căsătorit cu o femeie mai în vârstă, obligat după ce dânsa a insinuat că este însărcinată. Tipul era sărac, simplu, de la sat, lucrând în oraș. Doamna asta e prostituată, una plină de bani.
Copilul nu a existat niciodată, iar el nu a avut puterea să divorțeze sau să angajeze un avocat pentru a o dă în judecată, așa că și-a continuat viața având două fețe, una de bărbat însurat și alta de iubit al unei fete ce îl iubea, chiar dacă știa de situația lui.
Rebbeca Thompson e una din femeile care sunt plătite pentru serviciile ei, lucrând de acasă, făcând ca totul să pară o nimica toată. E genul de femeie care poartă neglijeuri din satin cu puf pe tivuri, cercei scumpi si extravaganți și ruj roșu - o femeie frumoasă, dar prea împopoțonată.
Intrând în camera slab luminată, i-am zâmbit femeii și am închis ușa în urma mea, rezemându-mă de ea.
-Unde am rămas? întreb înălțându-mi ușor bărbia, rezemându-mi capul de ușă.
-Îți spuneam că nu am pe nimeni în dulap. îmi zâmbește aceasta înapoi, dându-și umerii în spate, lăsându-și decolteul la vedere.
-Ah... Da. pășesc alene spre ea, așezându-mă în fața ei pe scaunul gol.
-Îmi spuneai că nu îl cunoști pe Carl.
-Așa e. replică ridicându-și un umăr înainte să își înalte bărbia.
-Iar eu nu te credeam. râd ușor, punându-mi coatele pe masă, ținându-mi bărbia în palmă.
-E imposibil să nu îți cunoști propriul soț, tată a copilului pe care nu l-ai avut niciodată.
Femeia se încruntă spre mine și pufnește pe nări, întorcându-și privirea în altă parte.
-E ilegal ce faci tu aici, băiete. Când voi ieși de aici, vei înfunda pușcăria. sâsâie plină de mândrie, iar eu chicotesc slab.
-Cine spune că vei ieși de aici?
_________________________
După ce l-am contactat pe acest Carl și l-am adus la cunoștință că soția sa a decedat din cauza unei supradoze, i-am dat o adresă unde să aștepte ca cineva să îl ia, Max fiind deja acolo.
Rebbeca Thompson a fost dusă acasă, în siguranță, cu "taxiul", acum trei ore. Între timp, supărată că nu a putut să facă nimic pentru a mă speria, a luat un calmant. Sau două, sau trei... Nu știu sigur, Gabe știe, el fiind cel ce a îndopat-o cu pastile.
Doctorii deja au sesizat moartea și cel mai probabil e la morgă acum, iar Carl e moștenitor pe averea dragei noastre prietene, sfârșit.
