__________________________________________________
༶
Privesc pierdut spre bunicul, ce își ia tot timpul din lume pentru a tăia capătul trabucului și a îl aprinde, pufăind de câteva ori înainte să îmi ofere în sfârșit puțină atenție.
Am fost chemat "de urgență", dar la cum se mișcă și se comportă, încep să cred că a descoperit sarcasmul și glumele proaste, dramatice.
-Am o treabă pentru tine. spune simplu înainte să se facă comod pe scaunul din piele, înălțându-și bărbia.
-Orice, domnule. spun clar, clipind des spre el.
Își poartă inelele cu mândrie, având barba aranjată recent, părul dat pe spate și costumul impecabil - genul de "bătrân" pe care l-ar îngriji femeile tinere. Încep să sper că o să arăt și eu așa la vârsta lui.
Cât are? 60, 70 de ani? Sunt sigur că nu am mai ținut cont de când eram copil.
Cu mișcări lente, scoate dintr-un sertar un plic mare, crem, pe care îl așează pe birou. Își reia poziția imediat ce îl împinge spre mine, iar eu pășesc sigur spre mine și iau pliculz privindu-l.
-Citește-l, cântărește posibilitățile și vino cu un răspuns până la doișpe'. Ești liber. spune simplu, făcându-mi un semn scurt din mână să plec.
L-am salutat politicos înainte să plec, închizând apoi ușa în urma mea, continuând să privesc plicul.
Am trecut pe lângă camera lui Evan, unde stătea în pat și citea plictisit, zâmbind slab. Mi-am continuat drumul până la scări, apoi am intrat în camera mea odată ce am coborât etajul.
M-am așezat pe pat și am deschis plicul în timp ce mi-am tras un picior sub mine, făcându-mă comod.
În plic se află un CV, câteva poze, o scrisoare și o altă foaie pe care scrie "detalii". Este o cerere de asasinare, se pare.
Îmi trec ochii peste fișe, apoi peste poze - un bărbat tânăr, înalt, zvelt. Atrăgător, pot spune. Blond închis cu ochii căprui, tânăr - și e din Savannah. Numele: Axel Anderson...
"Anderson"...
Este un bar în Savannah cu numele ăsta - "At Anderson's", Bones mi-a spus de el. Citind din nou scrisoarea în care femeia care îl vrea mort își spune motivele, pufnesc pe nări și privesc din nou poza ce o țineam în mână.
Motivele sunt jalnice - femeia e țicnită. Îl vrea mort pentru că a fost înșelată de el și ea nu a știut decât înainte de despărțire, când l-a prins. La naiba, sună cunoscută povestea asta...
Încruntându-mă, iau totul de pe pat și mă ridic în timp ce le îndes înapoi în plic, pornind spre biroul bunicului.
Trec val vârtej pe holuri și pe scări, ciocănind înainte să intru fără invitație, privindu-l ușor încruntat pe bărbatul ce părea să mă aștepte, punând plicul înapoi pe biroul său.
-Nu am să omor un bărbat doar din cauză că a înșelat o femeie. spun simplu, apoi fac doi pași în spate și îi aștept reacția.
-Bun. Pentru că nu asta trebuia să faci. replică acesta simplu, apoi pufăie din trabuc și plescăie ușor.
-I-am anunțat fratele mai mare, proprietar al unui bar în care produsele mele sunt des cumpărate. Un client fidel. începe inspirând adânc, punându-și coatele pe birou.
-Vreau să ai grijă de acest băiat și să scapi de femeia asta înainte să afle el că are o mironosiță obsedată pe urme. continuă serios, înălțându-și bărbia.
-Ce spui?
