__________________________________________________
༶
Cumva, sunt în Savannah.
Tot cumva, sunt în apartamentul meu, sub duș, după un zbor lung și plin de gânduri negre.
Tot cumva, deja m-am întâlnit cu Bones în lift și cumva avem întâlnire peste o oră, în apartament său, să cinăm.
Desigur, mă aștept să mă tragă de mânecă spre dormitor și să purtăm o discuție de adulți în timp ce punem semnul de "18+" pe ușă înainte să ne baricadăm acolo - dar să și-o tragă cu mă-sa, că nu vede nici o gleznă de la mine.
Am terminat rapid dușul și m-am pregătit pentru "cină". Am îndesat în buzunar pastilele deja pisate și bine așezate în punguță, inspirând adânc înainte să ies din apartament.
Nu am dovezi clare - sau dovezi și atât, cum că Bones i-a făcut asta lui Evan, dar instinctul îmi spune că altcineva nu poate fi.
Totul se leagă pentru mine - a mai încercat să se răzbune odată pe Evan, dar nu a reușit. Acum, când apele s-au mai liniștit, a trecut la pasul următor spre tâmpenie - dacă nu îl poate face să sufere indirect, a trecut la atac.
Și dacă mă înșel, iar Bones e inocent în privința asta, asta e. Nu am regrete, dau vina pe faptul că m-a folosit drept damă de companie și tot ajung măcar să îl castrez.
Ajuns în fața ușii sale, bat o singură dată, rămânând cu mâna în aer în timp ce el deschide brusc ușa, fiind tot un zâmbet.
Aceiași ochi de jad mă privesc cu dorință, aceleași buze pline și roșii mă întâmpină cu un zâmbet, în timp ce părul său este încă inexistent, la fel de scurt ca prima dată când l-am văzut după ce și-a revenit din comă.
Asta ar explica lipsa părului, un punct bifat pe listă.
-Intră! spune voios, iar eu falsez un zâmbet înainte să trec pe lângă el.
Ceva nu e în regulă - de cum am pășit în apartament, mă simt privit. Nu de Bones, căci de privirea sa sunt perfect conștient. Alți ochi sunt asupra mea - asupra noastră.
-Vrei să mănânci sau...
Am fost invitat la cină, totuși. Dar eram oricum sigur că nu are el poftă de mâncare când mă poate devora pe mine în pat. Bones nu s-a schimbat, încă e un narcisist infect obsedat de sex și dominație.
-De fapt, nu. surâd așezându-mă pe canapea, privind în jur de parcă m-aș simți nostalgic.
Nostalgie, pe naiba. Caut o cameră de filmat care cel mai probabil e pornită și așteaptă să ne-o tragem sălbatic pe canapea, să aibe material pentru mai târziu sau să mă șantajeze.
Dacă chiar există o cameră de filmat, planul meu de a îl adormi cade. Dacă cumva totul e deja live, iar noi chiar suntem priviți... Aș putea să îl fac să oprească camera.
-Am văzut știrile. încep dând ușor din cap, "amuzat".
-Chiar ai încercat să îl omori pe tatăl lui Evan din gelozie sau ce? continui râzând slab, iar el înghite în sec.
Planul ăsta prinde roade. Începe să explice cum nu a vrut decât să îl sperie pe bărbat, plimbându-se prin încăpere.
Se oprește în fața televizorului și oftează lung, întorcându-se apoi spre raftul cu cărți, continuând să vorbească.
-Știi bine că te iubesc, Crystal. sfârșește întorcându-se din nou spre mine după ce atinge o carte la întâmplare, pășind leneș spre canapea.
-Poate am făcut greșeli, dar toată lumea le face, nu-i așa? zâmbește în felul său tipic, seducător.
