__________________________________________________
༶
20 decembrie. 3 jumate dimineața.
Nici nu știu cum am ajuns să gătesc la ora asta, însă tortul e gata, șerbetul e la rece și am fumat jumătate de pachet de țigări.
Mi-am trecut palmele peste față și am expirat zgomotos, rămânând tăcut, clipind des spre cel din pragul ușii. Cumva, nu știu cum, am ajuns singur cu Anthony. Mă bucur că am terminat tortul, fiind nevoit să eliberez un raft întreg din frigider pentru el.
-Nu ai somn? mormăi luând o altă țigare din pachet.
Iris și Will sunt acum la casa lor. Camera lor e acum a lui Ricky și Ben, iar construcțiile pentru cealaltă aripă a conacului vor începe după sărbători.
Angel și Sophia sunt cu adevărat niște îngeri de copii, i-am văzut doar de trei ori, dar m-au topit - dar pe tipul ăsta l-a lăsat rece. De asta, în situația dată...
-Știi că sunt îndrăgostit de tine. spune simplu, stând în continuare în pragul ușii.
Am expirat zgomotos fumul, eliberându-mi complet plămânii cu un surâs sec. Am plescăit în gol și am luat o gură mare de cafea, făcându-mă mai comod pe scaun.
-E problema ta. replic scurt, aruncând spre el o singură privire înainte să scutur țigarea în scrumieră.
Poate ar trebui să mă tund. Poate așa nu o să mă mai privească lumea ca pe o posibilă femeie. Sau poate ar trebui să mi-o trag cu Evan în sufragerie, să vadă toată lumea că ne iubim - poate, poate ne lasă în pace. Nu spun că regret că i-am adus aici pe tipii ăștia, dar parcă ăsta de aici prea nu are obraz față de șeful lui.
-Evan nu o să -
-Anthony Kimberlite. îl întrerup oftând lung, rezemându-mă de spătarul scaunului.
-Optișpe' ani, ai fugit de acasă din cauza fratelui tău mai mare care te agresa. Te-ai aliat cu un bărbat puternic care a ajuns să te rănească, iar tu ai continuat să fugi până te-am găsit și te-am luat noi. Nu ai cazier, dar ai furat, ai vândut, ai consumat droguri și ai fost bătut până ai renunțat la ele, asta la vârsta de șaișpe' ani. Ai venit azi aici, în această dimineață, miez de noapte sau unde dracu' se încadrează ora asta, să îmi spui că iubitul meu nu e potrivit pentru mine? continui privindu-l cercetător, curios de felul în care ochii săi nu s-au schimbat nici măcar pentru o clipă.
-Evan nu o să te facă fericit. spune simplu, de parcă tot discursul meu a fost în loc de hârtie igienică, chiar făcându-mă să râd.
Am stins țigarea și m-am ridicat de la masă, mi-am întins oasele și m-am apropiat de el, pregătit să mă întorc în dormitor.
-Îți voi dovedi contrariul... Imediat ce ajung în pat lângă el. șoptind spre el, mi-am continuat drumul și am ieșit din bucătărie, urcând alene spre dormitor.
Încă nu ne-am mutat în camera mea, așa că întru tiptil în camera lui Evan și închid încet ușa în urma mea.
La bustul gol, cu o pereche de pantaloni de trening negrii, subțiri, cu părul răsfirat și cu chipul adormit, Evan ocupa jumătate din pat, având perna mea parcă lipită de mâna sa, ținând materialul feței de pernă în pumn, ca și cum știa că lipsesc și aștepta să vin, iar el să se trezească.
Nu se v-a întâmpla. Azi e ziua lui, iar eu vreau ca el să se simtă extrem de... Iubit.
Mi-am dat jos tricoul și pantalonii de pijama ce îi purtam, rămânând doar în boxeri. Apropiindu-mă de pat, mi-am trecut degetele prin păr și l-am dat pe spate, urcând încet pe saltea. Evan inspiră adânc în timp ce își întoarce capul pe cealaltă parte, însă rămâne adormit, complet inocent.
Am profitat de faptul că stătea învelit doar pe sfert cu pătura subțire, strecurându-mă pe sub ea în timp ce cu o mână îi urc încet de pe gleznă, până între fese, trecându-mi nasul peste marginea pantalonilor săi.
Respirația sa devine grea în timp ce membrul său se întărește încet sub atingerea mea, sărutându-i zona buricului înainte să îmi fac loc mai jos.
