__________________________________________________
-Ești sigur? întreabă bărbatul lovind blatul biroului cu vârfurile degetelor, privindu-mă neclintit.
-Da, domnule. replic prompt.
Stând drept, ținându-mi mâinile la spate, împreunate, frământându-mi degetele din cauza tensiunii, sperând și rugându-mă la Dumnezeu să accepte, mi-am înălțat ferm bărbia și i-am așteptat răspunsul.
-Prea bine. spune într-un final, făcându-mi un semn vag cu mâna spre ușă înainte să revină la treburile sale.
-Mulțumesc, domnule. răspund rapid, apoi mă rotesc pe călcâie și pornesc spre ușă.
Am expirat ușurat imediat ce am închis ușa în urma mea, punându-mi o mână pe piept în încercarea de a mă liniști.
Mâine este ședința, fiind prostesc din partea mea să vin cu o cerință atât de târziu, însă a meritat pe deplin să încerc.
Am traversat holul cu pași repezi, ajungând să țopăi pe scări spre parter într-o voioșie, sărind peste ultimele trei trepte. Ca de obicei, sufrageria este pustie, toată gălăgia venind din bucătărie, unde urma să luăm micul dejun împreună.
Nici nu am intrat bine pe ușă, că Gabe și Kyle se certau pentru o felie de bacon, Ryan privindu-i plictisit alaturi de Grey și Killan. Max o ajuta pe Iris să pună restul tacâmurilor pe masă, iar Mina punea mâncare în farfuriile pe care Will le așeza în fața fiecăruia. Evan stătea cuminte, pierdut din nou în gânduri, iar Jack se juca cu lingurița în ceașca de cafea din fața sa în timp ce Marco moțăia pe locul său, ținându-și brațele încrucișate la piept.
M-am așezat la locul meu lângă Evan, sărutându-l în fugă pe obraz înainte să mă rezem de spătarul scaunului, zâmbindu-i larg când acesta își întoarce privirea spre mine.
-Unde ai.. Mm. începe evaziv, strâmbând apoi din nas, renunțând.
-Vrei să mă însoțești mâine? îl întreb lăsându-mi capul ușor pe o parte, privindu-l printre gene.
Reacția sa mă amuză, mărindu-și brusc ochii, citindu-i-se pe față că îl încântă ideea. Nu ezită să afirme rapid cu o mișcare scurta a capului, clipind des spre mine.
-Am vorbit cu bunicul până acum. îl anunț îndreptându-mi postura, răspunzând în același timp întrebării pe care nu mi-a mai adresat-o.
-Îl iei pe Evan cu tine la ședință? întreabă Mina așezând farfuriile în fața noastră înainte să se așeze în dreapta mea.
-Da. spun simplu.
-Voi v-ați pregătit?
-Care voi? întreabă Max curios, privind spre fiecare în parte.
-Ryan vine cu mine. îi răspunde Mina.
-Eu de ce nu știam? intervine Gabe, privind lung spre iubitul său.
-Ai fost prea ocupat să te gândești la cai verzi pe pereți toată ziua. replică Ryan.
-Ba nu!
-Ți-am spus că o voi însoți pe Mina la ședință acum trei zile.
-Când!?
-Acum trei zile.
Și așa începe o ceartă.
Am oftat lung și am început să mănânc, ignorând mica lor ceartă. Gândul că ăștia doi se pot căsători - iar eu voi fi cavaler de onoare, dacă nu vor să îi castrez în ziua nunții - mă emoționează până la lacrimi.
