2
"Să iubești înseamnă să cazi în gol și să speri că cineva se află jos, așteptând să te prindă"
__________________________________________________
༶
Mi-am deschis ochii cu greu, simțindu-mă privit, căutând sursa neliniștii mele și găsind-o imediat.
Am tresărit slab, apoi, ridicându-mă în brațe, privesc printre gene spre brunetul ce se uita cu drag la mine, zâmbind vag de pe marginea patului.
Au trecut două săptămâni de când rutina noastră este aceiași - Evan a început fizioterapia, începând deja să pășească cu ajutorul cârjelor.
Timpul a trecut rapid, Evan a început să fie vizitat de ceilalți după ce le-am spus că i-ar prinde bine să vadă și alte persoane în jurul său - ajungând să se topească după burtica lui Iris încă de când a văzut-o prima dată.
-Evan, nu te mai holba la mine când dorm! E straniu! spun rapid, încruntându-mă ușor spre el, făcându-l să chicotească slab.
Vocea îi revine treptat - acum se aud cuvinte, chiar dacă e greu de înțeles. Doctorul a spus că trebuie doar să o ia încet și să nu se oprească, să nu renunțe, dar să vorbească încet, astfel că Evan profită mereu de ocaziile în care e liniște, ca să îmi vorbească în felul său.
Șoptește un scuze răgușit și își lasă capul pe-o parte, continuând să mă privească în ciuda spuselor mele.
Evan a aflat în sfârșit unde se află, recunoscând că avea o vagă idee că este în conac, mai ales că plecam de colo-colo și aduceam mâncare sau sucuri, dar a recunoscut și că se gândea doar că poate e undeva într-un spital privat.
-Are să îmi stea inima într-o bună zi. mormăi trântindu-mă înapoi pe saltea, oftând lung.
-Te-ai trezit de mult? întreb, iar el îngână un răspuns negativ.
-Cum te simți astăzi? continui privindu-l, iar el zâmbește larg în locul unui răspuns, făcându-mă și pe mine să zâmbesc.
Continuând să îl privesc, mă ridic greoi de pe saltea și pășesc spre el pe jumătate adormit, așezându-mă pe marginea patului înainte să mă rezem de el și să îl sărut scurt pe obraz. Îmi frec ochii cu pumnii și mă las pe spate, întinzându-mi oasele.
-Vrei să ieșim afară astăzi? întreb ridicându-mă voios, sărind direct în picioare în fața sa.
El afirmă rapid, făcându-mă să chicotesc înainte să îi sărut fruntea și să încep să îmi fac "patul".
-Totuși, e destul de frig, așa că v-a trebui să te îmbraci. Crezi că poți face asta? întreb privindu-l peste umăr, găsindu-l ridicându-și privirea brusc spre mine.
Dă din nou din cap, iar eu continui să îi arunc zâmbete largi.
Termin cu patul improvizat și il anunț că merg vin imediat, ieșind pentru a îmi lua câte ceva din cameră.
Astăzi voi face schimbări majore, astăzi foi flirta cu el până o să ajungă să îi curgă sânge din nas, dacă e nevoie.
Astăzi o să îl sărut!
Îmi iau periuța de dinți și îmi fac doar jumătate de rutină, rânjind în timp ce îmi fac întregul plan în cap. Sper doar să nu fie prea mult pentru el - dar cum altfel să îl motivez să se facă bine mai repede? Face mofturi la fizioterapie și mă enervează, căci altfel nu își poate reveni complet.
Revenind în camera sa cu haine de schimb pe umăr, închid ușa și îi zâmbesc, el privindu-mă complet confuz.
-Astăzi intri sub duș. îl anunț mândru de mine, iar el își ridică o sprânceană întrebător.
-Dacă nu poți sta în picioare, am pus deja un scaun acolo, deci fără stai fără griji. continui punându-mi hainele pe pat, lângă el - el privindu-le lung.
