Familia italiană || FINALIZATĂ ||

Capitolul 3

-Vreau ca ea sa se dea soția mea.
zice uitandu-se în direcția mea.

Rămân șocată.
Ma uit speriata în direcția lui Alessandro.

Statea cu capul plecat în jos,nervos.

-A.. Alessandro? zic cu un glas bâlbâit.

Nu-mi răspunde,ci doar aproba din cap.

-Deci de asta am venit aici, nu-i așa!? zic rastindu-ma la el.

Tace.

-Da-o dracu de treabă, Alessandro!zic în timp ce ies pe ușă,indreptandu-ma spre ușa biroului în care erau părinții mei.

-Spuneti-mi că nu-i adevărat! zic intrând.

Cand îmi aud vocea,se ridică triști și speriați.

-Scumpo... începe mama,dar i-o tai.

-De asta am venit aici? zic simtind cum o lacrimă mi se scurge pe obraz.

-Da. Dar asculta-ma ,doar un an ,atat. zice mama luandu-ma de maini.

-Un an!? Dă-o in mama mă-sii de treaba, mamă! Știi bine ca vreau sa dau de carnet de motocicletă categoria A2 ! Știi bine ca vreau să-mi continui studiile! Știți bine toți! zic plângând.

-Sarah... zice tata dar nu-l las deoarece plec.

Nu știu unde mă îndrept,dar vreau sa fug de tot haosul ăsta.

Ajung la o curte din spate,unde este o piscină,un leagăn și o terasă.

Merg spre leagăn unde vad o fetiță de vreo 4-5 ani , plângând.

-Ce s-a întâmplat,scumpo? îi zic pe un ton blând ,în timp ce mă așez lângă ea.

-Tati nu vrea să-mi ia un cățel deoarece zice ca nu are timp sa mergem să-l luam.zice izbucnind iar in plâns.

-Cine este tatăl tau ,iubito? o întreb punând-o în poala mea și luand-o în brațe.

-Tati este unul dintre paznicii de la poartă.

-Si mami?

-Este îngerașul meu păzitor.
zice zâmbind.

Am rămas șocată.

-Ce ai zice ,daca ai merge cu mine să-ți iau eu un catelus?zic zâmbind.

Cand aude asta ,se luminează la fața.

-Ai putea sa mergi cu mine?

-Doar dacă îmi spui cum te numești. zic zâmbind.

-Eu sunt Carla! zice luându-mă de gât.

-Imi pare bine de cunoștință,Carla! Eu sunt Sarah.

-Putem sa mergem acum, domnișoară Sarah?

-Spuneti-mi doar Sarah ,scumpo!
îi zic pundand-o pe picioarele ei.

-Trebuie sa merg să-mi iau poșeta,iubita.

-Pot sa vin cu tine? întreabă dupa ce își șterge lacrimile.

-Sigur! Haide. îi zic în timp ce o iau de mânuță.

Intrăm în casa iar ,în sufragerie, sunt toți, înafara de Erik și Dylan.

-Sarah! zice tata pe un ton calm ridicandu-se în picioare.

Îi arunc o uitătură urâta și se așează înapoi.

-Tu vii cu noi. zic arătând spre Alessandro

-Nu pot venii,am de semnat niște contracte, îmi pare rau.