Familia italiană || FINALIZATĂ ||

Capitolul 24

Sarah

După ce își termină treaba,iese rapid din mine, urmând să dea cu pumnul în perete, după ce se îmbracă.

Iese nervos din cameră,iar eu mă ridic cu greu, și să îmi iau niste pijamale din dulap.

Intru în baie,las hainele pe chiuvetă, și mă apuc să o umplu cu apă.

Îmi șterg lacrimile ce curg încontinuu pe obrajii mei.

După ce totul este gata, intru în cadă, urmând să îmi spăl părul, activitate pe care doar Dylan o făcea, apoi corpul.

Imediat ce sunt sigură că sunt curată,ies, apoi îmi șterg corpul cu un prosop, urmând să îmi iau pe mine pijamalele.

Schimb așternuturile de pe pat, apoi mă bag sub plapuma, începând să privesc din-nou un punct fix.

De ce eu?
Sunt o simpla greșeală,am fost, și voi rămâne până mor.

Lacrimile îmi curg din-nou când simt durerea ce mă apasă între coapse.

Fix în acel moment, Dylan intră în camera și mai nervos, însă când mă vede,se calmează.

-Iarta-mă. spune așezându-se în genunchi lângă pat. Iartă-ma pentru tot ce ți-am făcut. Iartă-ma că am fost un laș, un idiot și un nenorocit. spune și văd cum o lacrimă îi curge pe obraz.

I-o șterg, urmând să îl privesc blând.

-Ești iertat, Dylan. Atâta timp timp cât tu ai făcut-o, este perfect. spun cu lacrimi în ochi când acesta mă privește șocat.

-Am fost un nenorocit.. . spune privindu-ma grijuliu, cat și blând.

-Te iubesc, Dylan. Să nu te mai aud că spui asta niciodată. spun și îi plasez un sărut pe frunte.

Se așează lângă mine, urmând să mă îmbrățișeze.

Îmi șterg rapid lacrimile , înainte să îi accept îmbrățișarea.

Când văd că ora este 23:57 , îmi închid ochii obosită, urmând ca Dylan să îmi spună că merge să își facă duș.

Adorm încet, încet, înainte să simt cum sunt trasă de talie către abdomenul lui Dylan.

-Iartă-mă.. . spune acesta, urmând ca eu să cad într-un somn adânc.

***

-Promit că voi fi blând de data aceasta,trandafirule. îmi spune Dylan, cu o față de cățeluș plouat.

Au trecut 4 luni de când Dylan mi-a făcut acel lucru, și chiar daca l-am iertat de mult, tot își cere scuze pentru ceea ce a făcut.

-Vreau sa am un mini Dylan.. . îmi șoptește și îi zâmbesc, urmând să îi mângâi obrazul.

A doua zi după ce m-a făcut să mă simt ca un gunoi, mi-a povestit că fratele lui a murit la naștere, din cauza unor mari complicații ale sarcinii.

Când îmi povestea, plângea, și îmi explica totul, cu lux de amănunte.

Mama lui i-a explicat toate acestea, deoarece Dylan nici nu exista pe atunci,dat fiind faptul că fratele lui este mai mare ca el.

-Și dacă vom avea 2 mini Dylan, ce vei face? Cum îi vom chema? spun zâmbind.

-Daca vom avea 2 mini Dylan, atunci vom avea o echipă de fotbal, alcătuita din ei doi, din mine, Alessandro,Erik și copii lui,Chase, Alessandro, Riccardo,tata, și chiar Carla! Iar numele lor vor fi...hmm. spune gândindu-se. Fabio și Julio! spune și zâmbesc amuzată de entuziasmul lui.