Familia italiană || FINALIZATĂ ||

Capitolul 12

Sarah

Mă simt că și cum m-aș fii trezit dintr-un somn de sute de ani.

Mirosul de medicamente și camera albă în care stau, îmi dau impresia că sunt într-un spital.

Analizez camera, și vad 4 bărbați necunoscuți și Alessandro.

Încerc să mă ridic în poziție turcească, însă o durere inexplicabilă de cap mă face să gem și să abandonez misiunea.

-Scorpie? întreabă un bărbat cu părul brunet și ochii albaștrii, ridicandu-se de pe scaun și venind spre mine.

-Cine ești? spun iar acesta rămâne împietrit la un metru distanță de patul pe care mă aflu.

-Surioara! sare Alessandro de pe scaun venind spre mine grăbit.

-Salut și ție, Alessandro. zic când acesta mă prinde într-o îmbrățișare.

-Alessandro? îi șoptesc eu la ureche.

-Da,floare?

-Cine sunt toți acești bărbați? întreb uitandu-ma peste toți din cameră, când aceștia se ridică încordați.

Alessandro se ridică șocat , uitandu-se la mine ca la o nebună.

-Nu îți amintești absolut nimic despre noi,Sarah? întreabă bărbatul brunet.

-Nu...

- Ți-ai pierdut memoria.. . spune Alessandro punându-si capul în palme.

-Mexican nenorocit! spune bărbatul cu părul șaten închis și ochi albaștri.

-Despre ce mexican este vorba?

Spun înainte ca un doctor să intre grăbit în salonul în care sunt eu.

-Analizele fetei au ieșit bune, însă,am descoperit că își va pierde memoria . Tot ce a făcut în ultimul an,este pierdut. spune acesta în mijlocul bărbaților ce l-au înconjurat, în șoaptă, neavând habar ca eu îl auzeam. Nu trebuie sa grăbim procesul de vindecare, daca îl grăbim,fata riscă sa nu își mai amintească niciodată. spune acesta înainte să îmi arunce o privire plină de milă, urmând să iasă.

-Alessandro?

-Da ,floare? spune acesta așezându-se pe fotoliul de lângă patul meu.

-De ce mi-am pierdut memoria? întreb când acesta începe să mă privească în ochi.

-Tu trebuie sa îți aduci aminte,floare. Nu trebuie sa grăbim procesul.

Îmi închid ochii când lacrimile dau să îmi curgă.

-Alessandro?

-Da,floare?

-Îmi este somn, puteți să plecați?

-Te poți băga la culcare,Sarah. Noi trebuie să stăm neapărat aici din anumite motive. zice bărbatul blond ,cu ochii albaștrii.

Mă întorc cu spatele la ei, ascunzându-mi fața în pernă.

***

Mă trezesc mult mai obosită decât atunci când m-am băgat la somn.

Aproape toți bărbații dorm, înafara de bărbatul brunet ce stă lângă patul meu privindu-ma.

Mă uit spre ceasul de pe noptieră:ora 01:20.

Îmi îndrept privirea spre el.

-Îmi poți spune ceva despre tine?