Familia italiană || FINALIZATĂ ||

Capitolul 23

Sarah

-Trebuie neapărat să fiu legată la ochi? întreb zâmbind când Dylan îmi leagă o batistă neagă la ochi.

-Neaparat. spune și îmi prinde talia în palma sa dreaptă, urmând să mă ghideze.

M-am îmbrăcat cu o rochie roșie cam până la genunchi, niște tocuri confortabile, pentru a nu îmi pornii sângerarea și câteva accesorii,iar parul îmi este lăsat pe spate.

-Ai grijă la scări, iubito. spune și îmi înfășor mâna pe brațul lui.

M-am bucurat că și el și-a luat un costum,elegant, însă și confortabil.

-Nu,mai bine te iau în brațe decât să îți rupi picioarele pe tocuri. spune și simt cum mă ridică în stil mireasă.

-Ce ai pregătit ,șarlatanule? spun zambind când acesta îmi plasează un pupic pe buze.

-Surpriză, iubito. spune chicotind.

-Nu-mi spune că te-a apucat romantismul! spun zambind.

-Pentru o femeie ca tine m-ar apuca, însă nu și de data aceasta! spune încordat, apoi simt cum deschide o ușă, urmând ca vântul rece de afara sa îmi miște părul de colo colo .

Când acesta îmi dă eșarfa jos , rămân uimită.

-Surpriză! spune zâmbind.

-Dylan. spun imbratisand-ul.

Suntem pe acoperișul unui zgârie nori. Spania se vede minunat de aici,iar o masă pe care sunt așezate lumânări și petale de trandafiri tronează mândră aproape de margine,acolo unde avem o priveliște minunată.

-Nu trebuia. spun când acesta îmi ridică capul cu palmele sale făcute căuș.

-Ba trebuia ,iubito. Chiar dacă este mult prea devreme, și nu avem nici măcar o lună de când am început să ne apropiem, trebuie. Tu ești singura care mi-a distrus zidurile ce m-am chinuit să le zidesc încă de când fratele meu a murit. spune și îmi săruta fruntea.

-Parca nu te apuca romantismul de data asta,romanticule! spun după ce acesta îmi trage scaunul pentru a mă așeza.

Se uită la mine nevinovat, în timp ce Erik,ce este îmbrăcat în ospătar,cu un costum ce mai are puțin și pocnește la cat de strâns este , cât și papionul ce pare că îl sugrumă,ma face să râd în hohote.

-Cine și-a bătut joc de tine,omule? spun aranjându-i papionul,iar acesta expiră ușurat.

-Nu dăm nume. spune printre dinți uitandu-se urât pe Dylan.

Izbucnesc în hohote de râs din-nou, în timp ce Dylan își cere scuze din priviri.

-Ce doriți să mâncați în această seară, frumoasă doamna? spune uitandu-se urât pe Dylan, însă adresandu-mi-se mie.

După ce îmi aleg un piept de rata cu portocale, Erik pleacă.

-Ce ai avut cu săracul om, Dylan? întreb zâmbind amuzată.

-Nu am găsit un costum pe mărimea lui. spune râzând. A trebuit să îi luam cu două numere mai mic. zice și izbucnesc în râs.

Îmi șterg lacrimile ce mi-au curs de la râs, în timp ce Erik vine mai zâmbitor că niciodată cu porțiile noastre.

-Pentru domnișoara. spune zambindu-mi . Și pentru idiot. spune zâmbind drăcește când așează farfuria de paste carbonara în fața lui Dylan.

-Ești cam dubios. spune Dylan când Erik este cu spatele la noi, plecând.