UNU

4.1K 147 45
                                    

LORELAI

Căutam prin frigider ceva care să îmi potolească foamea de după amiază, ascultând muzică în căști. Atunci când locuiești cu trei frați care se bat de la orice și un tată care știe doar să țipe și să împuște tot ce apucă, te c-am doare capul.

Sincer, nu-mi pasă câtuși de puțin de ce fac membrii familiei mele, atâta timp cât eu nu sunt inclusă. După cum zice tata sunt ,,veriga slabă" a familiei. Dar astăzi, parcă totul este diferit, oarecum. Lucian este m-ai calm de obicei iar Landon nu a plecat nicăieri, așa cum o fac de obicei. Și e joi. Tata, ei are aceeași încruntătură ca de obicei.

Stau toți trei și discută ceva. Familia mea avea multe secrete. Ca de exemplu mama, ne-a părăsit s-au a ucis-o tata? S-au, unde pleacă Landon în fiecare joi seară și nu se m-ai întoarce până luni? Dar de data asta o să fiu m-ai băgăcioasă.

Îmi dau căștile jos și luând bolul cu ciocolată din frigider, trag cu urechea.

—... așa ar fi cel m-ai bine.

— Încă nu, vreau să văd ce vrea de la mine, și poate o dăm.

Pe cine să dea? Ce să dea? Sunt intrigată, oare merge vorba de un complot?

— De ce tipul ăsta vine la noi?

Pare a fi vocea lui Lucian, fratele meu m-ai mare, apoi urma Landon, apoi eu, dar mă îndoiesc că le-ar păsa.

— Pentru că, este prost și continuă să facă ce vrea. De aia m-am gândit puțin la ce mi-a spus.

— Și ce ți-a spus?

— Dacă o dăm pe ea, mă lasă în pace.

Ea? Exista un personaj feminin în povestea asta cu care tata se aventura? Oare câte chestii m-ai are de ascuns?

— Și dacă nu acceptă? Te-ai ars.

— Nici gând, o să-mi fie m-ai ușor dacă dispare, în plus... nu face mare treabă pe aici.

Mă uit la frații mei care ridică din umeri, dar Landon îl ghiontește pe Lucian când mă observă.

— Au, ce dracu e cu tine?

Landon tace. Lucian mă observă și el și abține zâmbetul.

— Ce faci Rory tragi cu urechea? De când te-ai făcut spioană?

— Era o coincidență să fiu pe aici, voi ce faceți?

Întreb eu apropiindu-mă de ei, însă tata se ridică spunând:

— Nimic, tocmai ce terminam discuția.

Era de așteptat.

Îl urmăresc pe tata cu ochii cum pleacă, apoi mă uit la frații mei, care se pregătesc să plece și ei.

— Să-mi explice cineva vă rog ce se întâmplă?

— E m-ai bine să nu știi surioară.

Îmi spune Landon și îmi bate obrazul ușor.

Fac o mutră lungă. Mă c-am săturasem să aud ,, m-ai bine să nu știi" sau ,,nu te privește pe tine" voiam să simt și eu, măcar o dată, că mă integrez în familia asta.

— De ce? Pentru că o să vă încurc?

— Exact!

— Du-te naibii!

Nu era corect de loc. Ei întotdeauna aveau parte de distracție, pe când eu, stăteam toată ziua încercând să-mi caut o ocupație productivă.

Fratele meu pleacă iar eu oftez frustrată. Mi-aș dori să am altă familie. Una drăguță. Spre deosebire de verișoara mea Victoria, eu eram m-ai îmblânzită, ea era mereu în centrul atenției, și o detestam.

REVENGE Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum