Capitolul 1. Fanul meu numărul 1

34 4 11
                                    

24 APRILIE 2018

Pentru unii, această zi a fost una cât se poate de banală. O simplă zi de duminică, în care nu am mers la biserică, dar am făcut ceva mai bun, sau poate nu.

Astăzi a fost ziua mea de naștere. Am stat toată ziua cu rudele care s-au strâns la "reședința Herbert", după cum glumește bunicul, pentru a vedea cât am mai crescut și pentru a se contrazice pe cele mai stupide motive la care se poate gândi cineva normal. Probabil pentru că ei nu sunt normali.

Mă mir cum nu m-am spart după câte dulciuri am mâncat de-a lungul zilei. Cred că am și pierdut șirul.

Acum trebuie să plece și ultimii musafiri și chiar o să-mi pot pregăti ținuta pentru diseară. Am planuri, și da, știu că mâine e luni, dar asta nu o să mă oprească din a merge într-un club la întâmplare sau din a-mi strânge haita de prietene și a le târî după mine, știind că nu au nimic împotrivă.

Imediat după plecarea bunicilor, mama s-a apucat să spele vasele, iar eu am mers în camera mea și am întors dulapul cu susul în jos căutând ceva destul de potrivit pentru o seară în club cu fetele.

Bine, pentru o seară în club cu fetele îmi trebuie mai întâi fetele, deci am sunat-o pe Melissa pentru a stabili unde și cu cine mergem. Ea clar nu ar fi refuzat vreodată în viața asta sau oricare alta anterioară.

Eu nu sunt cine știe ce petrecăreață, așa că mă aștept să o aud tare și clar cum face mișto de mine chiar la două secunde după ce-i voi spune ideea.

După al doilea ton de apel a răspuns:

- Alo?

- Melissa, am o idee, spun pe un ton hotărât.

- Oricând ai tu o idee e de rău.

- Asta o să-ți placă.

- Dă-i drumul!

- Seară în club, noi și restul, zic simplu știind următoarea ei întrebare.

- Cine, unde, când?

Eram sigură.

- Toate, nu știu, pe la 9:30-10.

A stat puțin pe gânduri și deja îmi puteam imagina expresia ei care emană mai multă concentrare decât la școală în ore.

- Eu le sun pe Nicky, Sabrina și Karla, tu le suni pe Cora, Bibi și Vicky.

- Pare convenabil. Locația o alegem atunci. Ne vedem!, zic și închid.

Am început să dau telefoane acum.
Cora și Bibi au spus că nici nu mai trebuia să întreb, însă Vicky a zis că dacă nu ia testul de mâine pe care îl are la franceză rămâne corigentă, așa că nu am insistat, eu nu știu cum e să te stresezi că nu-ți iasă media, ceea ce înseamnă că nu am dreptul să comentez. Cea mai mică notă pe care am luat-o anul ăsta e 8.

Melissa mi-a trimis mesaj spunând că toate pe care le-a sunat ea vor veni, iar Nicky ne va duce cu mașina.

Si-a luat de curând carnetul de conducere, pentru că e cu un an mai mare decât noi, restul. Ea are 18, fetele au 16 spre 17 sau 17 și puțin, iar eu am 17 proaspăt împliniți. Mai e și Cora care face 18 în câteva luni, în rest suntem toate de aceeași vârstă.

Cel mai greu lucru pe care l-am făcut în seara asta a fost să aleg o ținută drăguță.

A durat 25 de minute numai să o aleg!

Până la urmă, arată promițător. Am ales o rochie verde închis până puțin mai sus de genunchi în combinație cu ghete înalte care trec de gleznă, m-am dat cu ojă neagră ca să mă asortez și am mai luat și geanta mea preferată; neagră, mică, încăpătoare și la îndemână.

Frânturi De Adevăr Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum