...................
" - Ai văzut știrile?
Tremuram toată și o priveam în ochii ce emanau un adevăr rece care se vedea că mă așteaptă de la o poștă.
Am dat timidă din cap și m-am împins mai tare în peretele din spatele meu.
- Știi cine su...
M-am blocat. Credeam că e o idee bună să-i expun și lui descoperirea, dar l-ar fi afectat prea mult. Măcar, dacă e să-i spun, vreau să fiu lângă el, să-l prind în caz că leșină sau așa ceva.
Era să leșin eu, de el nu mai zic. El îl știa de o viață. Eu îl știam de câteva zile.
E inimaginabil cât de devastat o să fie. Procentele pot varia de la 0 la 100%, așadar cam mult ca să-ți dai cu presupusul.
Am ieșit din pădure, vreau să mă vadă când ajunge, să nu caute prea mult după deșteapta de mine, care a zis că merge la plimbare și a căzut în râu în schimb.
Dacă vrea să-l duc la Ryan, să se convingă cu ochii lui?
Nu aș mai avea curajul să trec pe acolo pe unde știu că e imaginea aia morbidă.
Decid că mai trebuie să fac ceva.
Intru pe mesagerie și îi scriu mamei exact ce-mi trece prin cap atunci.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acum măcar sunt mulțumită de ceva.
*
Adam parchează provizoriu unde se poate. Fug la el, el la mine.
Nu am idee cum să redeschid subiectul și să-l iau ușor. Probabil nu am cum să îl iau ușor cu vestea asta.
Ajungem față în față.
- Olivia, mă bagi în sperieți, spune și mă prinde de umeri, zguduindu-mă ușor.
Nu apuc să spun nimic. Uitasem pentru un moment că sunt udă leoarcă.
Își ia mâinile de pe mine și încearcă iar, parcă să se asigure că nu i s-a părut.
- De ce ești udă?
Mă analizează în ansamblu.
- Cu totul? întreabă mai departe.
Din tot ce am să-i spun acum, asta e cea mai neînsemnată parte. Îmi vine să râd când mă gândesc la asta.
- Pe scurt, am căzut în apă, zic zâmbind.
Închide ochii o clipă, semnalând că a avut un fel de pauză de la realitate, după care fața îi devine din nou panicată. Uitase, dragul de el.
Clipele de uitare sunt, în ultima vreme, un fel de porți între rai și iad. Trăiești în iad și cunoști, totuși, raiul.
- Uău, stai, până la urmă, ce era cu pomul? întreabă.
Imaginea unui Ryan fără suflare atârnat în pom îmi umple mintea și deconectează gândirea logică de la cablu.
