Din perspectiva Oliviei
Cum se face că e 8 seara și nu a ajuns niciuna dintre ele?
Ceva destul de ciudat pentru femeile astea, n-am cum să neg.
Nu o să le sun, vreau puțină libertate în seara asta minunată de duminică.
Încă îmi stă gândul la spusele lui Adam, de ieri. Tatăl nostru e incredibil de... insensibil, infam, nici nu merită chinul de a-i atribui adjective cât de cât potrivite gândului că este și tatăl meu.
Într-un cuvânt simplu, e rău.
E cea mai rea persoană pe care am cunoscut-o și sper - chiar sper - să nu mai văd alt om ca el. E ca un diavol trimis pe Pământ pentru a pedepsi oamenii din cauza păcatelor nesfârșite. Dar ce a făcut fiul lui ca să merite o așa tortură? El e ca un înger ce încearcă să își ascundă aripile ca să nu îi înfricoșeze pe cei din jur, cei care nu acordă nicio secundă unei analize mai ample asupra divinității din fața ochilor lor naivi. Eu vreau să reușesc să-i văd aripile în totalitate, deschise și gata de un zbor lin, ca recompensă a unei sarcini bine făcute. Vreau să îl surprind în cele mai bune și cele mai rele faze ale vieții și să fiu cea pe care se poate baza în continuare, acea persoană căreia îi va putea spune tot, tot, tot ce îi macină sufletul și îi acaparează gândurile, persoana aia cu care să vrea sa-și împărtășească momentele de bucurie, gândindu-se că face un bine, ceea ce ar fi mai adevărat decât mine, pentru că m-aș bucura chiar și să-l văd zâmbind după o situație grea. Ar fi ca atunci când apare soarele după o ploaie.
Singura parte bună din zilele astea e că simt că m-am apropiat foarte mult de Adam.
Adică, pe bune acum, a avut curajul să-mi încredințeze situația asta delicată numai mie. Nu avea încrederea asta în nimeni altcineva.
E nevoie de o cantitate uriașă de curaj pentru a mărturisi experiențe ce te frământa pe dinăuntru, mai ales cuiva ca mine, pe care l-ai cunoscut în cea mai imprevizibilă situație și în care ai fost silit să ai încredere de la bun început.
Ce impresie ar trebui să-mi dea asta?
Mi se pare că nu pot să scap de părerile inițiale despre Adam, că e imposibil să uit sentimentele pe care le purtam față de el.
Nu știu dacă pot spune că încă le port întru totul.
Încă amuțesc atunci când apare în fața mea, îmi zboară fluturi prin stomac, mintea începe sa-mi plutească pe terenuri nereglementare și nu știu nici cum să reacționez la amestecurile astea de acțiuni din corpul meu.
Se poate spune că mă fură peisajul.
Totuși, cum universul nu ține cu mine, îngerul asta e și fratele meu.
E fratele tău.
Asta e propoziția care-mi sare în cap de fiecare dată când mă uit sau gândesc la el.
E al naibii de greu să uit cât îmi plăcea de el.
Oricum, e mai bine că am aflat. Cine știe ce pas greșit făceam dacă nu? Îmi cunosc viața. Aș fi început să vorbesc despre el cu Devin, cel mai bun ascultător pe care îl știu, iar Devin ar fi făcut cumva să-mi mărească șansele de pretendență pentru postul liber de iubită a lui Adam.
Acum rămâne totul un plan pe care se suprapun deja straturi de praf și vor continua tot așa până nu se mai vede.
Oricine ar fi fata pe care o va vrea el, până la urmă, va fi cea mai norocoasă din lume.
CITEȘTI
Frânturi De Adevăr
Ação................... " - Ai văzut știrile? Tremuram toată și o priveam în ochii ce emanau un adevăr rece care se vedea că mă așteaptă de la o poștă. Am dat timidă din cap și m-am împins mai tare în peretele din spatele meu. - Știi cine su...
