Frânturi De Adevăr

Capitolul 9. Fizica asta!

     Acum nu mai aveam nicio scuză pe care să o creadă mătușa cât să mai pot sta o zi acasă.

     Am ajuns la școală pe la 7:35. Prima oră aveam fizică și nu știam la ce să mă aștept de data asta. Tot ce puteam spera era să nu mă scoată la tablă. Sunt plantă când vine vorba de probleme la materia asta trimisă din iad ca să nu tortureze.

     A intrat spaima școlii la oră cu un teanc de hârtii într-o mâna și catalogul în cealaltă, iar tocurile alea vișinii afurisite de 7 centimetri clar puteau fi auzite de la trei clase distanță cel puțin.

     Când s-a așezat la catedră și a pus hârtiile pe masă cu fața în sus, am putut citii ce scria.

     Test.

     Asta-mi mai trebuia acum.

     A chemat-o pe șefa clasei, o încrezută de neegalat, să împartă testele.

     Devin se albise la față. S-a întors spre mine și a șoptit:
     - Dai și tu foaia mai într-o parte? Te rog?

     Avea fața aia a lui de cățeluș cu care poate efectiv să topească inimi și alta nu. E un prefăcut încă din naștere. Un prefăcut de treabă, în orice caz.

     - Ți-aș da să copiezi, da' nu știu nici eu ce fac. Îți fac semn dacă știu să rezolv ceva.

     A încuviințat.

     Adevărul e că profesorii au dreptul să dea teste oricând vor, însă nu prea știu cum s-a gândit asta că la ora 8 dimineața e o idee strălucită să dea test surpriză unei clase de 31 de elevi.

     Mi-am primit testul, am analizat subiectele și mi-am tras o palmă mental pentru faptul că nu știam cum să rezolv aproape nimic din partea de probleme. E bine măcar că am învățat în anii ăștia să scriu orice prostie îmi trece prin cap pe hârtie. E foarte probabil să fie bună măcar una dintre ele.

     S-a sunat de ieșire și a trebuit să ducem toți testele. L-aș fi păstrat. Puteam să-l lipesc pe tavanul dormitorului, ca atunci când mă trezesc dimineața să-mi admir prostia, însă ne-a chemat ea pe rând să le ducem la finalul orei.

     S-a uitat puțin peste ele până să ne lase afară. A tras cu ochiul doar la testele elevilor buni, printre care mă număr și eu, deși mă consider mediocră în privința școlii. L-am văzut când l-a ridicat puțin. Era plin de mai multe variante de rezolvare, dintre care cel puțin jumătate erau incorecte. Puteam să-mi dau seama că e al meu și după cum s-a strâmbat când l-a citit. Nu era cel mai bun moment să râd.

     - O să dați testul din nou mâine, când avem oră.

     Parcă a explodat clasa când a spus asta. Auzul mi-a fost acaparat de râsete și sunete diverse de fericire. Eu tot supărată eram și așa. Supărată pe mine. Clar se putea mai bine dacă îmi dădeam mai mult interesul.

     Le-am evitat pe Melissa și Sabrina în pauză. M-ar fi întrebat prima dată de ce sunt supărată, apoi ar spune că trebuie să mă bucur că-l dăm din nou, după ar continua făcând mișto de profa' de fizică, să mă facă să râd, dar acum nu voiam să râd.

     M-am dus la dulapul meu ca să-mi iau manualul de română. Măcar la ora asta puteam să par mai deșteaptă. La română nu am probleme.

     Când am dat să-l deschis s-a închis la loc.

     Și nu a făcut-o singur.

     - Ce-i cu fața asta?

     Era Adam.