Reușesc să aud tot ce spune acum, după șocul prin care mi-am revenit.
Simt un miros înțepător de sânge.
Sângele meu.
- Olivia, spune ceva dacă mă auzi!
E la fel de îngrijorat ca mine, dacă nu mai îngrijorat. Mi-a luat fața în mâini și se uită acum în ochii mei, ai lui sclipind într-un fel în care nu i-am mai văzut făcând-o. Mă surprinde mai tare pe zi ce trece.
Ochii mei nu pot menține claritatea a ceea ce văd. Sunt exact ca un telefon a cărui cameră nu focalizează obiectul pe care vrea să îl surprindă.
Îmi adun cuvintele și le forțez să iasă la suprafață.
- Am avut o zi total de rahat, zic cu toată încrederea de care e în stare o persoană înjunghiată.
Ochii i se aprind a speranță și îmi ia mâinile de pe față.
- Așa, mai spune-mi despre ziua ta. Becky, sună la 112!
- Deja sun!
Îmi dau seama că a fost mai mare șocul decât este acum durerea. Dar pe naiba, tot rău e. Încerc să mă ridic, sprijinindu-mă în mână cea bună, și reușesc.
În ciuda pățaniei, mintea încă îmi funcționează limpede. Trebuie să oprim sângerarea.
- Lasă ziua, tre' să oprim asta, strig și arăt spre umărul căruia îi văd interiorul.
Se lasă tăcere între mine și Adam. Becky e la telefon, oferă locația și explică ce s-a întâmplat, cu tot cu detalii, poveste falsă și tot ce trebuie.
Oare ce ar crede persoana cu care vorbește dacă ar auzi că ne uitam după cadavrul cuiva spânzurat?
Gândesc limpede și totuși nicio idee nu sparge vidul care mi-a inundat creierul.
Adam mai are puțin și explodează. Cel puțin, așa pare. E panicat.
Dă-o-n morții mă-sii de treabă!
O idee îmi fulgeră prin cap și sunt sincer recunoscătoare.
Situațiile disperate cer măsuri disperate. Îmi scot tricoul cu mâna funcțională, îl mototolesc și apăs cu el pe rana deschisă.
Durerea mă străpunge mai rău decât cuțitul însângerat care zace acum pe jos.
Nu-mi mai pasă de nimic. Atât timp cât am sutienul pe partea superioară a corpului, sunt cât se poate de decentă la capitolul îmbrăcăminte.
Vreau să las mâna jos acum. Apăsarea ca să opresc pierderea sângelui doare mai rău decât credeam.
Tot ce văd eficient acum e să-l pun pe Adam să o oprească.
- Vino aici și ține asta apăsată exact unde e acum, cer puțin răstit, dar cu un oarecare aer de rugăminte.
Mă ridic și merg spre el. Se uită la mine de sus până jos câteva secunde, secunde în care am ajuns deja fix în fața lui și chiar i-aș trage una fix în meclă dacă n-aș avea mâinile ocupate.
- Nu mă mai admira și apasă asta! țip furioasă și îndurerată.
Ascultă, de data asta. Gândurile despre el sunt suprapuse de cele cauzate de rană, dar vai, cred că atenția lui e împărțită în două, pentru că încă îi simt privirea peste tot în timp ce face ce i-am spus.
CITEȘTI
Frânturi De Adevăr
Acción................... " - Ai văzut știrile? Tremuram toată și o priveam în ochii ce emanau un adevăr rece care se vedea că mă așteaptă de la o poștă. Am dat timidă din cap și m-am împins mai tare în peretele din spatele meu. - Știi cine su...
