Iubire într-un club de noapte 💜

Capitolul 1

Ușa mașinii sport de un milion de bath s-a deschis după căutarea unui loc de parcare  disponibil. Proprietarul picioarelor lungi era un student înalt, bine proporționat, a ieșit din mașină cu cana lui preferată de cafea. Chipul lui frumos a zâmbit și i-a salutat pe junior care s-a oprit și a ridicat mâna în semn de salut. A reușit să încuie mașina și să treacă pe lângă multe perechi de ochii care se uitau la el si merge direct în partea de jos a clădirii facultății. Unde prietenul apropiat stătea deja și aștepta.

Atmosfera universității în care a studiat până când eram în anul IV rămâne la fel, nu s-a schimbat ceea ce se va schimba probabil este fața studenților noi care tocmai au sosit. Cât despre seniorii mai învârstă, care au absolvit și apoi aproape totul a dispărut.

Tânărul s-a apropiat și s-a oprit la masa lui obișnuită în acest moment. Prietenul lui apropiat stătea și lua micul dejun. El a pus un pahar de cafea de o marcă celebra pe masă.
Tânărul sta cu ochii ațintiți asupra celui din fața lui care părea să fie mai  ceva mai atent la ecranul telefonului mobil decât la farfurie de orez.

-Foarte bine, frumos pe ecranul My Idol.

-Ce?

-Oh, ai ajuns? Hei, am trecut să-ți cumpăr asta dar mătușa ta a venit de dimineața înainte să pot concura cu acei copii de la inginerie.

-Oh, mulțumesc. Persoana nu a răspuns, dar a luat o gustare și și-a întins mâna. Luă  mâncarea preferată de la un prieten apropiat și o mânca imediat.

In interiorul pungii erau cartofi prăjiți durian de la magazinul Universității de la mătușa Na ii plăceau mult pentru ca aveau un gust bun, nu prea dulci si erau perfect crocanți și delicioși.

-La ce te uiți?

-Tot privesc și mă plictisesc. Oamenii mănâncă și se joacă. Telefonul ia dat un zâmbet mic și un zâmbet larg în timp ce el a răspuns cu o cerere, dar ochii îi erau încă concentrați pe ecran. Buzele lui s-au ondulat într-un zâmbet de admirație, ochii lui arătând clar încântare:

-Ce fel de persoană este această frumusețe?

-Cine dracu este Japan? Lasă-mă să arunc o privire.

-Nu trebuie să știi, ești ocupat, a răspuns proprietarul numelui. Am cerut să plec din nou, iar  mâna mea încă făcea semn celeilalte persoane. Pentru că în acest moment, de ceea ce era interesat Japan era numele barului gazdă. Unul în care frumoasa femeie din clip este proprietara clubului de noapte Deep al lui Madame Freya. Ce fel de loc este?


DOMNUL Atis: Rezultatele examenului au fost făcute publice,.

Dar înainte ca Japan să poată afla câteva informații, în grupul LINE de subiecte importante a apărut un mesaj de notificare. Lucrurile profesorului l-au întrerupt brusc mai întâi. Prin urmare, făcând oameni care așteptau să vadă rezultatele, după terminarea examenului, mai degrabă decât să afle povestea lui Madame Freya a trebuit imediat să intre să arunce o privire, la fel ca și prietenul lui apropiat care stătea vizavi de el.
Este puțin diferit de ceea ce arată când văzu scorul.

-Ce e în neregulă? Arăți de parcă ai picat examenul.

-M-am plictisit, este a doua oară.

-Deja?

-Si ce? Nu pot bate punctajul. Încă doua puncte si sunt deja primul.

-Prostii. Omul care a ascultat răspunsul a clătinat din cap când problema prietenului său este aceeași.
Deși nu i-a acordat deloc atenție. Este in primi trei sau primele cinci locuri din clasă. Pentru că indiferent cum va absolvi aici, deja intenționează să urmeze un master în străinătate.

-Ar trebui să te obișnuiești, Japan.

-Ar trebui să mă obișnuiesc așa cum ai spus. Dar e puțin diferit. Despre ce e vorba? Despre asta vorbesc

-Ei bine, atunci vei continua să lupți, și-a încurajat mai întâi prietenul.
Se  întoarce să se uite la a treia persoană la care se face referire. Numele celuilalt este Wela este un coleg de clasă care învață împreună de un an.

Când un bărbat înalt și zvelt care purta ochelari pe fața lui zveltă ,nu arăta ca un tocilar cu ochelari groși. Chiar dacă au mers împreună la școală, nu prea au vorbit prea mult. Nu ar fi greșit să spunem că nu au vorbit niciodată. Nici nu-si mai amintește dacă a vorbit vreodată cu cealaltă persoană? Probabil pentru că nu este acel gen de persoană. Si el nu vrea sa aibă mulți prieteni și  este diferit de  oamenii prietenoși ce au întotdeauna prieteni în jurul lor.

-Ei bine, trebuie să fie așa. E timpul să cumpăr o carte. Cu siguranță voi intra în schimb și o voi citi. A spus Japan cu o privire la oră ,când tocmai intrase în clădire .Nu-i displace, pe de altă parte, încă ii admiră talentele.

-Când voi absolvi, sunt sigur că voi obține un loc de muncă bun. Dacă voi studia atât de bine, compania probabil că mi-l va oferi.

-Aștepți să-l furi.

-Probabil că da, dar există.

-Phi Khemthis.

Proprietarul numelui Khem care fusese strigat a încetat să mai vorbească și s-a întors să se uite la persoana respectivă. Cine este noua persoană? I-a aruncat un zâmbet politicos, dar nu a fost deloc surprins să fie abordat astfel de un junior sau senior, pentru că cineva cu aspect frumos și bani ca el o considera o problemă. Este foarte normal să întâlnești o astfel de situație. S-a apropiat Khem.

-E ceva in neregula?

-Katy a văzut că lui P’Khem îi place să bea cafea.

Un junior la abordat pe Khem. Nu era sigur în ce an era dar se uita la paharul de băutură din mâna lui înainte de a întinde mâna în care ținea o punga de pânză și a le înmâna .

-Am cumpărat niște cafea din Kenya. Miroase foarte bine și are și un gust bun. S-ar putea să-ți placă.

Khem se încruntă când înțelese ce spunea fata din fața lui. Dorind să transmită „Mulțumesc”, el a răspuns pe un ton amabil. Dar mâna lui nu se mișcă, să accepte cadoul de la ea.

- Păstrează-l și bea-l singură.

-Da?

-O, surioară, frumoasă , îmi pare rău. Prietenului meu nu-i place să bea alte mărci de cafea.

-Oh, da, Katy înțelege. Deci, data viitoare mergem să bem la magazin este bine, phi Khem?

-Nu cred că e bine.

Japan i-a zâmbit plin de compasiune persoanei care tocmai fusese respinsă de propriul său prieten. El îi aruncă o privire nefericită înainte de a se întoarce. Și a pleca  până când a dispărut din vedere, apoi s-a întors și s-a plâns prietenului său:

-Ți-am spus să nu mai ții ceașca de cafea dacă nu vrei. Fă-ți ovaltine dulce . La naiba, e foarte tare.

-Nu mă pot abține. Preferințe personale

-Da, bărbat frumos, îmi plac foarte mult deserturile.

Khem si-a legănat umerii indiferent la sarcasmul prietenului sau apropiat. Ei bine, oameni ca tine care au preparat Ovaltine băuturi groase și dulci. Ce nu e? Cafeaua este amară și este mai delicioasă dacă este consumată cu lapte rece. Era chiar sătul de oameni care nu au testat asta ca Japan.

Cursul de azi după-amiază s-a încheiat mai devreme decât de obicei. Oameni care încă mai aveau timp liber si apoi merg sa facă comisioane, așa că a ales să stea și să citească o carte la masa de sub clădirea facultății, intenționând să aștept ceva timp și apoi să părăsesc universitatea imediat. Nu a vrut să se întoarcă acasă și să se întorc din nou să irosească timp pentru ca e și obosit..
O pereche de ochi dulci de sub ochelari rotunzi se uitau la carte cu grijă nu lasă niciodată timpul sa treacă inutil încă își amintea ce la învățat mama. El știe să trăiască viața la maxim si mama ia spus și motivul. De aceea l-a numit „Wela”.

Flashback

-Vrei să știi de ce mama și tata te-au numit Wela?

-Vreau să știu, mamă.
Îmi amintesc că probabil eram la gimnaziu la acea vreme, mama și eu, stăteau în fața televizorului și vorbeam. Ochii mamei erau ațintiți asupra mea. Pe vitrină se află și o fotografie de familie. Un zâmbet cald s-a răspândit pe chipul meu. Mama s-a aplecat și m-a sărutat o dată pe frunte. Înainte de a-mi spune sensul numelui pe care mi la dat.

-Pentru că copiii sunt cel mai important lucru din viața noastră, așa cum timpul merge înainte. Copilul tău va locui cu noi la momentul potrivit. De fiecare dată când vedem chipul copilului , amândoi ne vom aminti întotdeauna că fiecare secundă a vieții trebuie prețuită.

-Tata era bolnav acum, nu?

-Da.

-Amintește-ți, copile, folosește-ți viața pentru cel mai fericit și cel mai valoros timp. Nu o lăsa să se piardă și să treacă  pentru că timpul nu se întoarce niciodată.

-Da, mamă.
M-am aruncat în brațele mamei mele și am strâns-o strâns în brațe. Chiar atunci nu înțelegeam prea mult cuvintele și semnificația pe care le spunea mama, dar când eram în Mathayom 3, eram conștient de dorul pe care mama îl avea pentru mine. Tatăl meu s-a stins din viață când eu nu terminase încă școala primară, așa că am hotărât ca de acum înainte va avea grijă de mama sa în locul tatălui său.
Și pentru că mi-am luat astfel un angajament față de mine, când eram în studii superioare, am ales să fac tot ce ar ajuta să ușurez povara mamei mele și am încercat să fac totul bine fără greși indiferent dacă studiez sau lucrez.

Nota : Cuvântul thailandez „Wela”  înseamnă „timp”.

Sfârși Flashback

-Wela

-Oh, Nam Som nu te-ai întors încă?

El își ridică privirea din cartea pe care o citea cu atenție pentru a saluta colegii și profesori. În mod normal, când studiem, suntem în aceeași grupă, dar când se termină cursul, întotdeauna se separă și se întoarce primul.

-Tocmai am terminat de vorbit cu profesorul despre stagiu.

-Oh, a dat din cap pentru a accepta cuvintele lui Ing , o altă prietenă.

-Hei, Wela să mergem să mâncăm împreună? Astăzi cursul sa terminat devreme, a invitat Nam Som.

-Uh, îmi pare rău tuturor. Am afaceri.

-Hai să o facem data viitoare, nu?

-Din nou, Wela, suntem deja dezamăgite.

-Hehe, nu-ți pare rău pentru noi. Te rugăm să mănânci delicios.

-O, în regulă, dar data viitoare nu te voi lăsa să spui nu.

Wela nu a dat din cap la cuvintele frumoasei prietene. Pentru că dacă face asta, va fi considerat un contract cu ele. Nu-i place să dea nimănui speranță, nu-i place să iasă sa se plimbe și sa piardă timpul .

-Ne vedem mâine.

-Da, atunci hai să mergem.

Luându-și rămas bun de la cele două fete, și-a întors atenția asupra cărții din fața lui, fără să-și dea seama la momentul respectiv că propriile sale acțiuni au fost prinse de privirile oamenilor care stau la mese nu departe. Dar dacă vederea corect nu este privit ca fiind rău intenționat. Chiar dacă există destul de puține îndoieli, arătând clar admirați.

-Wela e grozav.

-Ce altceva este în neregulă cu tine? În ultima vreme, se pare că ești foarte interesat de asta, s-a plâns Khem unui prieten apropiat care vorbea constant despre oameni talentați în aceste zile.

-Uite, are mulți prieteni. Dar rareori merge undeva cu cineva. Când învăță, este hotărât. După ce s-a terminat cursul, tot a venit să citesc o altă carte.

-Nu este ciudat.

-Nu este ciudat?

-Nu e de mirare că este bun la studiu. Este chiar deștept, nu-i așa?

-Sunt numărul doi.

Enervant Khem a încetat să mai acorde atenție prietenului său care se încrunta unul la altul, s-a întors să se uite la persoana de care auzise prea des în ultima vreme, deși studiau împreună de trei ani nu-l văzuse niciodată să acorde atenție celeilalte părți. Probabil ca si anul acesta va fi așa. Doar un student bun. Ce este interesant?

-Oh, ticălosule. După absolvire, chiar ai de gând să pleci în străinătate?

-De ce?

-Plictisit.

-Când?

-O, m-am plictisit de mama.

-Huh? Japan a făcut o față care nu înțelegea ce spunea Khem. Cum poți scăpa de plictiseală cu mama ta?