Iubire într-un club de noapte 💜

Capitolul 18(partea 1)

Luminile roșii și albastre intermitente ale mașinii de poliție i-au atras atenția. Copilul a făcut autostopul și s-a întors să se uite înainte de a suna proprietarul clubului. O situație care în această perioadă este familiară, dar nu necunoscută. Sunt mai blocați în plictiseală pentru că nu știu ce vor face acești oficiali. Ce se întâmplă? Indiferent de câte ori au fost aici, nu au întâlnit niciodată nimic ilegal.

-Nu știu care e treaba? Freya se îndreptă grăbită. În fața clubului, de îndată ce a primit raportul de la subalterni, expresia ei nu era foarte fericită, dar și-a controlat totuși tonul pentru a nu suna prea emoționat, înainte de a se întoarce să facă contact vizual cu persoana la care se gândise anterior că este în spatele acestor lucruri.

-Vreau să verific ordinea în interiorul clubului.

-Nu ai venit zilele trecute?

-Așa este. De ce vine în fiecare zi așa? Clubul este complet . Lucy a urmat cuvintele șefului ei. Ea a încercat să stea în fața ușii clubului pentru a împiedica poliția să intre, dar cealaltă parte a forțat totuși să intre.

-Vă rog să-mi permiteți să intru.

-Stai puțin, domnule polițist. Asta o făcu să tresară pe Freya și se grăbi să o urmeze, dar a fost împinsă înainte de o femeie în vârstă, fără maniere.

-Ți-am spus deja că-mi voi duce nepotul înapoi acasă. Soi Nang a batjocorit-o pe fosta ei cumnata.
-Tu însuți ești încăpățânată, așa că hai să vedem cât poate dura acest club.

-Nu este prea mult?

-Este prea mult de când fratele meu a luat o femeie dansatoare si a devenit mama copilului său.

Fața Freyei păli la insultele repetate a surorii mai mari a fostului ei soț. Ea avusese întotdeauna răbdare cu aceste cuvinte până la nașterea lui Khem, deși încercase să-i explice că munca pe care o făcea  avea  onoare și demnitate și  nu era diferită de alte profesii oneste .Dar oamenii care se nasc încuiați la minte  nu ai cum sa ii faci sa gândească diferit .

-Foarte bătrân, cu un craniu mare.

-Cine eşti tu?

-Vorbește dezinvolt. Cine vrea să accepte asta o va accepta Lucy și-a dat ochii peste cap. Bunică de modă veche

- Lucy, hai să ne uităm mai întâi la situație.

-Ți-o dau.

Freya oftă obosită. Nici ea nu știu când se va termina karma ei? E bine că Khem nu a venit astăzi la muncă pentru că dacă ar afla că mătușa Soi a fost cea care a adus poliția la club. Cu siguranță, Khem avea să se revolte din nou.

-Ori de câte ori vei aduce poliția, nu există nicio modalitate de a face nimic clubului.

-Deci, cât crezi că pot rezista acești oameni rămași? Soi Nang a zâmbit in colțul gurii. Vârful degetelor ei arăta în jurul zonei clubului astăzi. Erau doar câteva mese de oaspeți.
-Ca un cimitir. Încă mai îndrăznești să spui asta, ești așa de proastă, chiar nu te-ai schimbat.

-Cea mai stupidă perioadă  a fost când m-am căsătorit în familia ta.

-Hei tu.....

-Deja verificat. Vă mulțumesc pentru cooperare. Vocea polițistului le-a întrerupt, făcând-o pe Soi Nang să nu mai vorbească.

-Vrei să te întorci acum, Khun Soi Nang?

-Da.

Freya se uită la femeia mai în vârstă care o privea, cu buzele strânse de parcă și-ar fi reținut cuvintele pe care voia să le spună una alteia.
A fost un gest care a făcut-o pe Freya să clatine din cap de dezgust. Ea muncise atât de mult pentru a scăpa din acea casă a stat ca într-o cușcă timp de zece ani, fără să se aștepte niciodată ca colivia lor să se mute în clubul  pe care l-a construit singura și cu mâinile sale.

-Sunteți obosită doamnă.

-Clientul e bine, Lucy?

-Ei bine... Lucy clătină din cap, extinzându-se asupra cuvintelor pe care nu voia să le spună. De teamă să nu întărească epuizarea propriului șef,
-Dar Lucy și frații mai mici au ajutat deja la rezolvarea situației. Madam, nu vă faceți griji, uite, cine vine?

Îsi întoarse fața spre persoana care tocmai a intrat pe ușă, apoi ridică mâna într-un mod respectuos înainte de a tachina persoana care trece pe lângă. Nu mai sta lângă Madame Freya.

-Bună ziua, Khun Meiji. Lucrezi în tura de noapte?

-Da, va trebui să retrag banii de la șeful tău.

-O, hai să o facem.

-Huh? Meiji și-a întors ochii spre persoana care a răspuns pe un ton serios, deși doar glumea cu Lucy. Apoi s-a întors și i-a aruncat o privire. Aceasta este o întrebare pentru managerul clubului. In dispoziție proasta?

Lucy știa ce face și se îndreptă spre ea și îi șopti despre situație. Înainte, să asculte pe scurt.

-Khun Soi Nang a adus poliția la club. În concluzie din cauza ei am fost deseori verificați.

-Tocmai am spus, a spus Meiji cu nemulțumire. Ești bine?

-Sunt mai bine acum. Freya a zâmbit slab oamenilor care o priveau cu ochi plini de îngrijorare

-Voi părăsi clubul cu tine, Lucy.

-Bine, vino. Vă rog, dă-i-o doamnei, Khun Meiji.

Meiji dădu din cap la cuvintele lui Lucy. Apoi a trimis punga cu gustări din mână pentru a fi luată sa o împartă angajaților . Apoi a luat-o pe Freya și a mers înapoi la birou fără să întrebe nimic, așteptat ca cealaltă persoană să fie pregătită să spună ea însăși despre asta.

*********

Zgomotul peștilor care se întrec să apuce o pâine aruncată în apă. Vocea lui Seiji a continuat să devină mai tare. Stătea și se uită la atmosfera umbroasă și calmă. Cu un creier care încearcă să nu se gândească la nimic Haosul clubului din această perioadă asta i-a obosit pe toți. Venitul care înainte era mare în fiecare noapte a scăzut.

-Mă duc să-ți cumpăr niște apă.

-Hai să mergem. Seiji s-a ridicat imediat ce a terminat de vorbit. S-a întors și a mers să-l urmeze pe Ken, care a luat conducerea primul. Ochii lui se uitau la spatele prietenului său. Prieteni apropiați care nu se părăsesc niciodată și sunt unul de partea celuilalt. Din ziua în care a fost cu Călugărul la templu când a murit tatăl său.

-Hei, phi! Phi Seji.

?...tu

-Cum ai venit? Ken s-a întors să se uite la vocea familiară care strigă numele prietenului său, ochii lui arătând clar nemulțumirea lui când  vedea pe cineva care nu vrea să îl întâlnească.

- Mă urmărești, chelnerule?

-Oh, acesta este un templu. Oricine poate veni. Casa mea este tocmai aici. Japan a clătinat din cap către Ken.

-Și ce faci? înainte de a se întoarce spre persoana de care era interesat sa o curteze.

-Vin și fac merit pentru tatăl meu.

-Și tatăl tău locuiește la acest templu, eh, o aduc foarte des pe bunica mea aici. De ce nu te-am întâlnit înainte?

-Atunci de ce trebuie să te întâlnim?

-Ken îi strigă Seiji prietenului său cu o voce severă.

-Nu am mai vorbit cu Ken de ceva vreme, a răspuns Japan. Fără teamă cu cât cealaltă persoană a declarat mai mult război pentru a concura și pentru al curta pe Seiji, cu atât a trebuit să lupte mai mult

-Unde te duci? Stai și hrănește peștii cu mine mai întâi, Seiji.

-Ne vom întoarce

-Hm, bine.

Ken s-a întors și s-a uitat la Seiji, care a răspuns chiar dacă a rămas fără cuvinte. Că era pe cale să nege. Dezamăgirea în ochii lui a apărut imediat. Dar cealaltă parte și-a închis ochii și l-a invitat pe chelner să meargă împreună să cumpere apă.

-Să mergem mai întâi la magazin. Apoi revin.

-Sigur. Japan a zâmbit mulțumit de bucurie. Inițial, nu se puteau înțelege prea bine împreună dar pe măsură ce îl cunoaște din ce în ce mai mult, în fiecare zi a început să-i placă din ce în ce mai mult personalitatea lui Seiji.
-Ești așa drăguț

-Continua sa vorbești

După ce au cumpărat apă, cei trei au mers împreună și s-au așezat pe marginea râului. La îndemână era o pungă cu hrană pentru pește, atât mâncare speciala cât și pâine. Japan stă lipit de Seiji, discutând ici și colo fără să-i acorde deloc atenție lui Ken.
Prin urmare, făcând oameni sa se simtă în plus așa că Ken a ales să se despart și să se așeze la pavilionul sudic sub copac singur .Dar nu se putea întoarce acasă mai întâi pentru că era îngrijorat de prietenul său pe care îi iubește .

-Îți place să mergi la templu?

-Ah, templul de aici îmi face dor de casă.

-Acasă, uh, asta e. Încă nu știu unde este. Japan și-a înclinat capul pentru a se uita la Seiji cu o expresie drăguță contrară aspectului său. Dar chiar și așa, Seiji a văzut persoana mai drăguță.

-Spune-mi despre tine. Te rog lasă-mă să aud.

-Ce vrei sa știi?
-Totul ce are de-a face cu tine.

Seiji s-a uitat în ochii acestui copil care era pe punctul de a absolvi o universitate, Japan arăta cu adevărat ca cineva care a văzut foarte puțin lumea. Este un vorbitor bun. Activ și inteligent, dar dacă trăiești cu el cu adevărat el ar ști că acest copil a fost crescut pentru a trăi în acest cadru.

-De fapt, numele meu este Saen.

-Într-adevăr.

-Hm, tocmai l-am schimbat când am început să lucrez la Deep Night. Freya vrea să arăți mai internațional.

-Oh, P’Saen, când îți spun acest nume, se pare că mă pot aborda mult mai ușor. Japan a zâmbit larg, cu ochii strălucitori.

-De ce?

-Pot să te numesc așa când suntem noi doi, pentru că a crezut că cealaltă persoană nu va vrea să știe cineva acest nume. Japan a oferit rapid o soluție atunci când i s-a cerut să protesteze.

Te simți bine?

-Oricând vrei sa mă numești așa fă-o. Încă nu am închis pe nimeni.

-Adevărat.

-Um.

Pe chipul frumos al celei de-a doua gazde a clubului a apărut un zâmbet. Și-a dat seama că timpul petrecut vorbind cu Japan a fost un timp pentru a se relaxa și a nu gândi. De ce este îngrijorat? Este un moment din viață care te face să zâmbești cu sentimente reale

*********

Khem și Wela  au venit împreună la club după examen. În acest moment, universitatea era aproape de închidere. Au rămas și mai mult împreună. Atât la universitate, cât și la club, pentru că trebuiau să termine un proiect împreună, strecurându-se adesea în aceeași cameră de duș după terminarea antrenamentului cu frânghii, adăugând dragostea debordantă a adolescenților în corpurile lor.

-E de ajuns. Cineva va veni în curând.

-Te rog sărută-mă încă o dată.

-Îți place să cerșești, Wela se întoarse cu fața către cineva care tocmai acum a terminat de a-l hărțui o dată.

Înainte să poată termina de vorbit, îi era gura plină înainte ca o altă persoană să-l smulgă și să-l sărute.  Trecuseră câteva minute. Dragostea pe care i-o dă o altă persoană se va sfârși. Apoi s-au despărțit pentru a merge la muncă conform propriilor îndatoriri.

Khem a venit la biroul mamei lui să ceară ceva După ce a văzut că situația magazinului nu face decât să se înrăutățească pe zi ce trece, creierul unui student la conducere a generat câteva idei. Prin urmare, intenționează să propună și să ceară aprobarea conducerii celei mai înalte.

Cioc ...cioc...

-Poţi să intri. Khem. Este ceva în neregulă?

-Khem va veni și va cere o promovare.

-Da? Freya ridică din sprâncene, neînțelegând cuvintele fiului ei.
-Deci ce poziție vrei să faci? Khem s-a așezat pe scaun. Vizavi de Freya el îi aruncă un zâmbet viclean care nu a făcut decât să crească suspiciunea mai mult ca oricând.
-Cum faci o față ca asta?

-Creator de conținut

-Huh?

Khun Fre, clubul nostru are nevoie de promovare. Această poziție este foarte importantă în epoca actuală. Cu cât tendința de comercializare a etichetelor clubului nostru este mai mare, cu atât mai mult trebuie să adăugăm combustibil la foc.

Cuvintele fiului său, deși au fost înțelese, nu au fost foarte înțelese. Poate din cauza diferenței de vârstă dintre ei, chiar dacă Freya nu este la fel de bătrâna ca Soi Nang. Dar ea nu prea a înțeles. Nu are mult timp să se joace pe rețelele de socializare. Cele mai multe dintre clipurile sau pozele ei provin din cererile de interviu din partea presei.

-Deci, ce trebuie să facă  Freya?

-Este suficient doar aprobarea poziției pentru mine.  Eu mă voi ocupa de restul.

-Ești sigur că avem nevoie de această poziție?

-Ai încredere în acest om?

Era un singur răspuns pentru Freya la această întrebare. Ea a dat din cap și a acceptat fără să se gândească. Apoi s-a ridicat
-Atunci hai să anunțăm, ca Khem o să înceapă să lucreze ,să coborâm la dressing, unde în acest moment este tot personalul împreună.

👏....👏....


-Toată lumea, întoarceți-vă și ascultați aici. Lucy a aplaudat. Strigând cu voce tare ,ochii tinerilor care sunt ocupați cu coafura și machiajul s-au întors.
-Sora Ya are un anunț important.

-Bună, copii, P’Ya ar dori să vă ceară un moment din timpul vostru. Astăzi, Ya va vă anunțați noua poziție a lui Khem.

-Din nou?

-Da.

-Ce poziție este de data asta? a întrebat Ken în locul celorlalte gazde care bârfeau cu curiozitate.

-Această persoană schimba poziția cel mai adesea.